Înălţarea Sfintei Cruci la Căueşti

Slujba praznicului Înălţării Sfintei Cruci, la Căueşti a fost "intimă", dar profundă; intimă, pentru că un spaţiu mare, cel al Bisericii noi, a fost "umplut" de cele câteva persoane venite să cinstească acest moment istoric pentru mântuirea noastră, acela al aflării lemnului pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Am săvârşit slujba Utreniei şi a Sfintei Liturghii, cu rânduiala frumoasă a scoaterii cinstitei Cruci şi aşezarea ei spre închinare credincioşilor. Crucea pentru noi cei care ne numim creştini, este binecuvântare, iar nu blestem aşa cum consideră majoritatea protestanţilor şi neoprotestanţilor. Crucea nu este un obiect de tortură pentru Hristos-Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu poate fi torturat. Crucea asumată din veşnicie de Hristos, în sânul şi la sfatul Sfintei Treimi, este crucea ridicării din păcatele personale, este transformarea fiinţei umane (dezumanizate prin păcat), spiritualizarea ei, este ridicarea umanităţii prin persoana Mântuitorului Hristos întrupat dintr-o fecioară, de la starea de om căzut, separat de Dumnezeu, la starea de şedere de-a dreapta Lui Dumnezeu prin înălţarea Domnului cu trup omenesc la cer. Omul-Hristos a salvat pe omul păcătos, l-a ridicat din mocirla păcatului şi a neputinţei/ne-voinţei de a se îndrepta, demonstrându-ne că lupta contra păcatului şi biruinţa acestuia în trup omenesc este posibilă.

Starea creştinului este starea crucii asumate de Hristos. Pentru El, Crucea însemna "Înălţare" şi nu coborâre, nu umilire, nu degradare. Înţelegem că a fi creştin înseamnă a-ţi asuma cu bucurie "crucea", a mulţumi uneori pentru ispitele pe care ni le trimite Dumnezeu din marea Sa purtare de grijă pentru noi, ştiind că suferinţele, necazurile pot fi "înălţare", înţelepţire, înduhovnicire. “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie!” (Marcu 8,34)
Se spune că în Orient cămilele îngenunchează în faţa stăpânului lor în fiecare seară, pentru ca greutăţile să le fie date jos. Dar dimineaţa următoare, aceleaşi cămile îngenunchează în faţa stăpânilor lor pentru a primi o nouă povară. Dacă suntem creştini, atunci trebuie să fim la fel!