Postări

Un geniu își ia rămas bun de la cititorii săi - Gabriel Marcia Marquez

Preluat de pe blogul Pr. Dorin Picioruş - http://bastrix.wordpress.com/

Cuvânt la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Imagine
Evanghelia : Marcu 8,34-38.9,1 Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. Duminica aceasta, urmând Sărbătorii cinstirii Sfântului Lemn al Crucii pe care a fost răstignit cu trupul Mântuitorul nostru Iisus Hristos,  tratează firesc tot despr...

Înălţarea Sfintei Cruci la Căueşti

Imagine
Slujba praznicului Înălţării Sfintei Cruci, la Căueşti a fost "intimă", dar profundă; intimă, pentru că un spaţiu mare, cel al Bisericii noi, a fost "umplut" de cele câteva persoane venite să cinstească acest moment istoric pentru mântuirea noastră, acela al aflării lemnului pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Am săvârşit slujba Utreniei şi a Sfintei Liturghii, cu rânduiala frumoasă a scoaterii cinstitei Cruci şi aşezarea ei spre închinare credincioşilor. Crucea pentru noi cei care ne numim creştini, este binecuvântare, iar nu blestem aşa cum consideră majoritatea protestanţilor şi neoprotestanţilor. Crucea nu este un obiect de tortură pentru Hristos-Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu poate fi torturat. Crucea asumată din veşnicie de Hristos, în sânul şi la sfatul Sfintei Treimi, este crucea ridicării din păcatele personale, este transformarea fiinţei umane (dezumanizate prin păcat), spiritualizarea ei, este ridicarea umanităţii prin persoana Mâ...

Înălţarea Sfintei Cruci - semnificaţii

Imagine
Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinate Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. Praznicul acesta, cinstit cu post şi rugăciune, comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci şi anume: - pe de o parte, se aminteşte de aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, de către Sf. Împărăteasă Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare , şi înălţarea ei solemnă în văzul tuturor celor prezenţi de către patriarhul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 335; iar pe de altă parte acest praznic comemorează readucerea lemnului Sf.Cruci de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului Heraclius, care a depus-o în Biserica Sf.Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălţat-o în mod solemn în văzul tuturor în ziua de 14 septembrie 630.  Începutul cultului public oficial al Crucii Mântuitorului Hristos s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de Împăratul ...

Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - 2009

Imagine
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, Evanghelia zilei, de numai 5 versete (In. 3, 13-17) e una hristologică, pentru că ne vorbeşte despre ce a făcut şi face Hristos pentru noi, ca să ne mântuim fiecare în parte. Pentru că mântuirea e o realitate personală, foarte dinamică, care se lucrează la modul prezent şi continuu în persoana noastră, la întrepătrunderea dintre lucrarea lui Dumnezeu şi a noastră şi a tuturor celor care ne înconjoară şi vin în relaţie cu noi. Mântuirea noastră e un mare dar. Un dar al dragostei dumnezeieşti, lucru pe care îl subliniază primul verset al Evangheliei de astăzi: “şi nimeni nu s-a suit /urcat în cer, ci numai Cel care S-a coborât din cer, [adică] Fiul Omului” (v. 13). Mântuirea noastră e darul venit din cer, e darul venit din sânul Prea Sfintei Treimi, pentru că e starea personală de  fericire dumnezeiască, care se dobândeşte în relaţie cu Cel venit din cer, adică cu Fiul lui Dumnezeu întrupat. Nimeni nu s-a urcat în cer, dintre oameni, ca să ne fie ...

Iordache Dumitru, a trecut la cele veşnice - Condoleanţe!

Imagine
Joi, 10 septembrie a.c., am săvârşit slujba înmormântării adormitului robului Lui Dumnezeu Iordache Dumitru. Născut pe 14 noimbrie 1926, în vârstă de 83 de ani, nea' Dumitru aşa cum l-am cunoscut personal ca preot, a fost un om bun; un om care a înfruntat cu stoicism bolile de care era cuprins, a suportat creştineşte chinurile trupeşti, refuzând orice ajutor din partea vreunui medic. Spunea el: "- Părinte, eu nu mă las pe mâna doctorilor, pentru că mă duc şi nu ştiu dacă mă întorc!".  Chiar dacă în cei patru ani de când slujesc această parohie, nea Dumitru nu a putut fi în mijlocul nostru, la Sfânta Biserică,  cu siguranţă sufleteşte a fost adeseori alături de noi. Dumnezeu să îl odihnească cu drepţii!

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2009-2010, 14 septembrie 2009

Imagine
 EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă, unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează, ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm identitatea şi unicitatea. Comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile, dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă. Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini, la tradiţie, şi totodat...