Doamne îţi mulţumim că îţi aduci aminte de noi, atunci când noi uităm de Tine! Îţi mulţumim că ne împărtăşeşti din iubirea Ta, atunci când noi nu mai avem iubire! Doamne îţi mulţumim că ne-ai creat; astfel ne arăţi cât de mult ne iubeşti şi cât de importanţi suntem pentru Tine! Ajută-ne să simţim pentru Tine, aşa cum simţi Tu pentru noi; să gândim la Tine, aşa cum Te gândeşti Tu la noi; să facem pentru Tine, măcar puţin din ce faci TU pentru noi!

29 octombrie 2009

Părintele Bucuriei - Teofil Părăian a plecat la Domnul





Obstea Manastirii "Brancoveanu" - Sambata de Sus, anunta cu regret ca astazi, 29 octombrie 2009, in jurul orelor 2 ale diminetii Parintele Arhimandrit Teofil Paraian a trecut la cele vesnice.
Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care şi-a propus să înmulţească bucuria, s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 — 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 — 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători.
La 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit. Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaţilor din ţară şi participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.
Înmormântarea Părintelui Teofil Părăian va avea loc sâmbătă, 31 octombrie, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, la orele 12 după oficierea Sfintei Liturghii.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace

PARINTELE TEOFIL PARAIAN - scurta biografie
3 martie 1929 – se naste in satul Toparcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan, viitorul arhimandrit Teofil Pãrãian. Este primul nãscut dintre cei patru frati. La o vîrstã foarte fragedã rãmîne fãrã vedere;
1935-1940 – urmeazã cursurile scolii primare pentru nevãzãtori la Cluj;
1942-1943 – continuã cursurile la o scoalã pentru nevãzãtori din Timisoara;
1943-1948 – Liceul Teoretic pentru nevãzãtori din Timisoara;
1948-1953 – student la Institutul Teologic din Sibiu, unde este licentiat;
1 aprilie 1953 – intrã în obstea Mãnãstirii Brîncoveanu de la Sîmbãta de Sus;
15 august 1953 – este tuns în monahism, primind numele Teofil;
15 august 1960 – este hirotonit diacon;
13 mai 1983 – este hirotonit preot;
Din 1990, an de an, Pãrintele Teofil tine cicluri de conferinte în peste 40 de localitati din tara.




24 octombrie 2009

Singura Biserică cu hramul Sf. Lazăr din Iaşi a fost resfinţită

Am participat cu bucurie, astăzi, sâmbătă - 24 octombrie a.c., alături de marea familie a Bisericii "Sf. Lazăr" din Iaşi, la un moment unic. Aceasta a fost ziua în care Biserica frumos împodobită, restaurată, a primit din nou binecuvântarea Lui Dumnezeu, prin slujba de resfinţire, oficiată de Părintele nostru, I.P.S. Teofan înconjurat de un sobor de preoţi. Evenimentul a început cu ora 8.00 odată cu sosirea I.P.S.Teofan, a continuat cu slujba de resfinţire, împodobită de slujba Sfintei Liturghii, oficiată pe un platou special amenajat în curtea bisericii. După Sf.Liturghie au urmat cuvântul de învăţătură al I.P.S.Teofan, mulţumirile P.C.Pr.Protopop Vilie Doroşincă adresate celor implicaţi în desfăşurarea evenimentului, oferire distincţiilor de vrednicie celor care s-au remarcat de-a lungul timpului în activităţile Bisericii "Sf.Lazăr" şi nu în ultimul rând, cuvântul plin de emoţie al P.C.Pr.paroh Toma Dumitru, care a oferit în dar I.P.S.Teofan o icoană cu chipul Sf.Vasile cel Mare. Momente unice aşadar,  pentru credincioşii parohiei, dar nu numai, deoarece resfinţirea altarului bisericii a prilejuit şi posibilitatea trecerii atât a bărbaţilor, dar şi a femeilor prin Sf. Altar, pentru închinare.


Despre Biserica "Sf.Lazăr"

Situată lângă Teatrul 'Luceafărul', în imediata apropiere a Palatului Culturii, actuala biserică a fost înălţată în anul 1785 pe locul unei biserici de lemn arse de turci. In anul rectitoririi a devenit mănăstire, fiind închinată Sf. Mormânt. Câţiva călugări greci au adus atunci părticele din moaştele Sf. Haralambie, Sf. Mihail Sinador şi Sf. Teodor Stratilat aflate şi astăzi spre cinstire în acest sfânt lăcaş. Părintele paroh Toma Dumitru a mai precizat: "Biserica "Sf. Lazar" este ctitoria domnitorului Mihai Racoviţă. Menţionată în Letopiseţul lui Neculce, ea a fost construită mai întâi din lemn de către Mihai Racoviţă între anii 1703 - 1704. Biserica a fost incendiată de turci, însă pe aceeaşi sfântă masă a fost refăcută din cărămidă, pe temelie din piatră, în anul 1785. Tot în anul 1785 au fost aduse porţiuni din moaştele Sf. Haralambie, Mihai Sinador şi Teodor Stratilat care se pastrează în trei cutii de argint cu inscripţii în limba greacă. In anul 1967 s-au efectuat unele lucrări de restaurare la interior şi exterior, iar după cutremurul din 4 martie 1977 s-a refăcut clopotniţa. In perioada 1984 - 1985, biserica a fost pictată şi s-au realizat o serie de vitralii. In anul 2006 s-au terminat lucrările de finisare la Casa Socială 'Sf. Haralambie', unde s-a amenajat un apartament parohial în care au fost primiţi şi cazati pelerini sosiţi la hramul Sf. Parascheva".


23 octombrie 2009

Duminică dăm ceasul înapoi cu o oră



România trece, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora oficială de iarnă, ora 4:00 urmând să devină ora 3:00, iar ziua de 25 octombrie, care va avea 25 de ore, va deveni cea mai lungă din an.
CFR Călători anunţă că activitatea de transport feroviar trece la ora de iarnă, ora Europei Orientale, începând de duminică, ora 4:00 devenind ora 3:00, însă nu se modifică mersul trenurilor în vigoare până la acea dată.
Potrivit astronomilor, ca regulă, ora oficială de vară este aplicată între ultima duminică din luna martie şi ultima duminică din octombrie.

16 octombrie 2009

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Părintele nostru - cetăţean de onoare al Iaşului


Reprezentanţii Primăriei Iaşi au decis să premieze persoanele care s-au implicat activ în viaţa societăţii şi care prin activitatea şi comportamentul lor au adus plus de imagine şi de valoare municipiului Iaşi. În acest sens, primarul Gheorghe Nichita a decis să acorde titlul de cetăţean de onoare al Iaşului Preasfinţitul Calinic Botoşăneanu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor pentru bogata activitate misionară, culturală şi administrativă. “În 1991, la propunerea Patriarhului Daniel, mitropolitului de atunci al Moldovei şi Bucovinei, a fost ales de către Sfântul Sinod episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, fiind hirotonit întru arhiereu la 25 martie, în Catedrala mitropolitană din Iaşi. Este o persoană erudită, a terminat facultatea de medicină, de drept, obţinând şi două titluri de doctor în filosofie. A publicat numeroase lucrări de specialitate şi este, totodată, ctitorul mai multor lăcaşuri sfinte, numeroşi preoţi cu care am vorbit mărturisindu-mi acest lucru. În acest an, ne-am gândit să îl prezentăm ieşenilor, acordându-i titlul de cetăţean de onoare al oraşului Iaşi. Sunt convins că face onoare tuturor ieşenilor”, a spus primarul Gheorghe Nichita.
Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul a mulţumit municipalităţii pentru onoarea făcută, explicând, în cuvântul susţinut în faţa oaspeţilor, că titlul acordat reprezintă o onoare, dar şi o datorie. “Decernarea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Iaşi, oraş în care m-am născut, este pentru mine o onoare, dar şi o datorie. (...). Mă onorează acest titlu din două motive, şi anume: să ştiu că ieşenii mă socotesc suflet din sufletul lor, deşi în urmă cu trei decenii m-am renăscut spiritual la Putna lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, numită Ierusalimul neamului românesc. Este o mare onoare pentru mine să mă număr printre cele 50 de personalităţi înscrise în Analele Primăriei, care au primit această demnitate începând cu 1992. Din păcate, unele dintre aceste personalităţi s-au strămutat în lăcaşurile cereşti, devenind, probabil, cetăţeni de onoare ai împărăţiei lui Dumnezeu. Listele cuprind numele unor personalităţi din ţară şi străinătate, ierarhi, oameni politici, oameni de cultură, oameni aplecaţi spre activităţi caritabile, filantropice. Unii dintre ei au sfinţit pământul prin credinţă şi har. Alţii prin cultura, respectiv lucrarea lor. Vă mulţumesc domnule primar nu doar pentru acest titlu, ci şi pentru că sunteţi un susţinător al proiectelor Bisericii noastre. Aş dori ca sărbătoarea de astăzi să vă însărbătorească viaţa, aici şi dincolo”, a spus Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul.
De asemenea, tot aseară, la Primăria Iaşi au mai primit titluri de cetăţean de onoare şi IPS Petru Gherghel, Episcop al Diocezei Catolice Iaşi, şi scriitorul Horia Zilieru.
Prezent la eveniment, IPS Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a transmis un scurt mesaj celor prezenţi, insistând pe importanţa oraşului Iaşi, de inimă culturală, spirituală şi universitară a ţării. “Acum câteva zile, cineva spunea că «inima României bate cu mai multă intensitate la Iaşi», l-am corectat, şi i-am spus că aşa este, dar inima României, în dimensiunea sa culturală, spirituală şi universitară se află la Iaşi, iar în aceste zile bate mai intens şi mai adânc. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi”, a spus Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

sursa: www.mmb.ro

14 octombrie 2009

Mesajul IPS Teofan, adresat pelerinilor la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva


† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Anul acesta, pelerinii care-şi îndreaptă paşii către “dulcele târg al Ieşilor”, vor putea atinge, în duh de rugăciune, atât moaştele Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, cât şi pe cele ale Sfântului Vasile cel Mare, aduse pe esplanada din faţa catedralei mitropolitane de la Mănăstirea “Sf. Trei Ierarhi”. Biserica acestei mănăstiri ieşene, care adăposteşte o parte din moaştele acestui mare sfânt din Cezareea Capadociei, este ctitorită chiar de cel care a avut o contribuţie decisivă în aducerea moaştelor Sfintei Parascheva la Iaşi, în 1641: Voievodul Vasile Lupu. Pilda pe care o oferă aceşti doi sfinţi tuturor celor care-i vor cinsti în aceste zile este aceea a unei negrăite smerenii în care şi-au trăit viaţa pe acest pământ.
Sfânta Parascheva a avut o existenţă extrem de discretă, retrăgându-se în locuri de aspre nevoinţe duhovniceşti, departe de tumultul lumii şi nici măcar înainte de moarte, deşi se întorsese în satul natal, nu a dorit a-şi dezvălui identitatea. Abia în momentul în care a fost îngropat un om păcătos alături de trupul său, înveşmântat de harul neputrezirii şi de mireasma sfinţeniei, a căutat să se arate lumii spre mângâiere, spre vindecare şi spre întărire în credinţă. De atunci şi până astăzi, milioane şi milioane de pelerini au căutat, uneori cu mari osteneli, să se atingă de cea care a devenit “ocrotitoarea Moldovei”. Tuturor, Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a predat lecţia fundamentală pentru mântuirea oricărui creştin, cea a smereniei desăvârşite.
Pe de altă parte şi viaţa Sfântului Vasile cel Mare este tot o lecţie de smerenie. Deşi s-a pregătit prin şcolile lumii, fiind apreciat pentru cultura sa vastă şi inteligenţa sa remarcabilă, acest bărbat sfânt a reuşit să îmbine două lucruri aparent de neconceput împreună: pe de o parte o viaţă smerită, pe de altă parte o viaţă de învăţător şi de conducător al Bisericii lui Hristos, cu toate onorurile, dar şi cu responsabilităţile ce derivă dintr-o astfel de poziţie. Chipul Sfântului Vasile cel Mare este chipul celui care lucrează, care se luptă, care ceartă şi pedepseşte atunci când este nevoie, dar este şi, în acelaşi timp şi fără a se contrazice prin asta, o persoană care-şi păstrează simţul smereniei, delicateţea discreţiei şi, mai presus de toate, o încredere nestăvilită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
De aceea spunem că atât Sfânta Parascheva, cât şi Sfântul Vasile cel Mare predau în acest zile tuturor pelerinilor, ca doi profesori desăvârşiţi, lecţia fără de sfârşit a smereniei. Şi fiecare pelerin participă la această şcoală cu o credinţa puternică, cu nădejde în Dumnezeu şi în rugăciunea sfinţilor, nădejde care îl face să fie mai puternic, mai optimist, şi îl fereşte să cadă pradă atâtor nemernicii care, preluând cuvântul Scripturii, vin de la lume, de la trup şi de la diavol. Iar în timp ce aprofundează cufundaţi în rugăciune tainele smereniei, pelerinii predau, la rândul lor, şi ei o lecţie celor care îi urmăresc pe viu sau prin intermediul fotografiei şi al secvenţelor video: e vorba de lecţia răbdării.
Aşezat ore întregi la rând, îndurând fie frigul şi ploaia, fie foamea şi setea, fie oboseala sau alte neputinţe, pelerinul ne învaţă că omul este chemat să introducă în viaţa lui acest element al lipsei de grabă într-o lume grăbită, într-o lume condusă după agende de lucru, în care valoarea unui minut este calculată mai mereu în bani. A te aşeza la rând, a aştepta ore întregi împreună cu un necunoscut venit în urma ta cu câteva secunde sau cu acela care a ajuns cu doar câteva clipe înaintea ta, înseamnă şi a avea capacitatea de a a-l accepta pe celălalt, de a te deschide aproapelui tău, dar mai presus de toate este o dovadă de răbdare care uimeşte an de an pe cei care nu au desluşit încă nici măcar abecedarul credinţei.
Desigur că avem nevoie în primul şi în primul rând de multă credinţă în Dumnezeu, dar parcă între celelalte lucruri care ne zidesc duhovniceşte, nimic nu e mai de folos, după credinţa nestrămutată în Hristos Domnul, decât răbdarea. E o lecţie care se predă de fiecare dată la mijlocul lunii octombrie atât celui credincios, sau mai puţin credincios, cât şi, mai ales, celui necredincios. Să fim recunoscători sfinţilor fără de care nu am avea deplina putere de a ne converti din învăţăcei ai smereniei în pedagogi ai răbdării, transfigurând parcă, preţ de câteva ore, cât durează până ajungem la sfintele moaşte, o întreagă lume în noi şi în jurul nostru.
Dumnezeu să vă întărească în credinţă şi să ocrotească cu sfintele sale milostiviri pe fiecare pelerin, dimpreună cu familiile voastre. Har şi pace de la Hristos – Mântuitorul lumii!

– Iaşi, 14 octombrie 2009 –

Aici puteti vedea toate imaginile de pe acest blog

ESTE INTERZISA COPIEREA SAU REPRODUCEREA PARTIAL SAU TOTAL A CONTINUTULUI ACESTUI BLOG FARA ACORDUL AUTORULUI DE DREPT! Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

View My Stats