Doamne îţi mulţumim că îţi aduci aminte de noi, atunci când noi uităm de Tine! Îţi mulţumim că ne împărtăşeşti din iubirea Ta, atunci când noi nu mai avem iubire! Doamne îţi mulţumim că ne-ai creat; astfel ne arăţi cât de mult ne iubeşti şi cât de importanţi suntem pentru Tine! Ajută-ne să simţim pentru Tine, aşa cum simţi Tu pentru noi; să gândim la Tine, aşa cum Te gândeşti Tu la noi; să facem pentru Tine, măcar puţin din ce faci TU pentru noi!

26 decembrie 2010

Verginia Hutanu si-a dus jertfa ei la cer...

Nascuta in anul 1932, luna august, ziua 29, tanti Verginia, a fost o femeie careia viata i-a oferit si bune si mai putin bune; ramasa vaduva de cativa ani, a fost chemata la o inalta responsabilitate spirituala... aceea de a fi cea prin mainile careia painea se transorma in prescura ( prescornita satului fiind), iar mai apoi in Liturghie, in Trupul Dumnezeiescului Hristos! Prin mainile ei asprite de trecerea anilor, in ultimii cinci ani de zile de cand sunt preot al comunitatii din Cauesti, am primit jertfa spre sfintire! Trupul Lui Hristos, care salveaza suflete, le pescuieste inca din aceasta viata spre viata vesnica!
Tanti Verginia, cum ii spuneam eu, mi-a fost draga, si apropiata in acelasi timp. Am fost uimit de calitatea umorului incontestabil care facea parte din fiinta ei, de optimismul si bucuria de a ridiculiza in sens pozitiv viata, de calitatea ei de femeie simpla de la tara, dar cu inima de om duhovnicesc!
Cu o duminica inainte de moartea survenita, am avut-o printre noi la Sfanta Liturghie! Ne-am rugat impreuna si ... apoi ne-a parasit! 22 decembrie 2010, a fost ziua in care s-a mutat in vesnicie!
Am vrut sa ii transmit cateva cuvinte atunci cand am aflat ca era bolnava, plecata la copii, la Petrosani pentru tratament... nu am mai apucat... ii transmit acum: "Tanti Verginia, ne-ai fost draga, o prezenta mereu calda, odihnitoare; ne-ai incarcat cu optimism, ne-ai invatat sa iubim frumosul din viata... si apoi ai plecat in lumea Lui Hristos! El te-a chemat dupa o lunga suferinta prin care ai trecut dupa ce ai vazut moartea prezenta in familia dumitale... inima de sora si matusa nu ti-a mai rezistat... suferinta te-a slabit ... si ai plecat; ai plecat fara sa iti iei ramas bun de la noi! Dar imi dau seama ca ortodocsii adevarati nu isi iau ramas bun, pentru ca ei se reintalnesc, dupa moartea fizica... in LUMEA LUI HRISTOS! Acolo esti si matale, tanti Verginia... sa te rogi si pentru noi!

12 decembrie 2010

Sfântul Spiridon, făcător de minuni şi în zilele noastre

Dăruit cu uşurinţa săvârşirii de minuni, ca un dumnezeu după har, Sfântul Spiridon nu încetează nici acum să lucreze pentru izbăvirea din necazuri a oamenilor. Mult milostiv cu cei smeriţi, aspru cu cei mândri, sfântul se caracterizează printr-un neastâmpăr dumnezeiesc, ce îl face să iasă şi din raclă, cu trupul, călătorind spre salvarea şi celei din urmă oi, din turma sa cuvântătoare. Sfânt Părinte al Sinodului I Ecumenic, Marele Spiridon nu încetează a ne întări în credinţă, prin minunile sale de "ieri" şi de azi.
Potrivit "Vieţii" redactate de Sfântul Simeon Metafrastul, Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în Askia, Cipru, pe vremea împăratului Constantin cel Mare (272-337) şi a fiului său, Constantius. Îl caracterizau simplitatea în purtări şi smerenia, ocupaţia sa fiind păstoritul oilor. Sfântul s-a însurat şi a avut o fată, Irina. Sozomen, în a sa "Istoria bisericească" (Cartea a II-a, cap. 11), mărturiseşte despre modestia şi intransigenţa sfântului. "Deşi a fost căsătorit, nu a fost din acest motiv şi deficitar în realizări spirituale". După moartea soţiei a fost înscăunat ca episcop al Trimitundei, cetate pe care a păstorit-o până în anul 348, când s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în Biserica "Sfinţilor Apostoli" din Trimitunda. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, minunile sale continuând peste veacuri, până în zilele noastre.
Numele său provine de la cuvântul "spiris", care în limba greacă înseamnă "coşuleţ", ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, în locul mitrei episcopale. De altfel, conform "Erminiei" lui Dionisie din Furna, Sfântul Spiridon urmează a fi reprezentat ca un "bătrân, cu barba lungă şînţepoşatăţ, despicată şpuţinţ în două şi purtând scufie".
În prezent, sfintele moaşte ale ierarhului Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu, aflată la 100 de metri de mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora. Localnicii îl cinstesc pe sfântul lor protector prin patru procesiuni anuale, comemorând izbăvirea de foamete (1550), de o epidemie (1630), de ciumă (1673) şi de asediul turcesc (în 1716). Aceste procesiuni corespund evenimentelor menţionate în Sâmbăta Mare, în Duminica Floriilor, în prima duminică din luna noiembrie şi pe 11 august.
Cunoscut şi ca sfântul "călător", în preajma sărbătoririi sale, arhiereul Spiridon dispare cu trupul din raclă, iar când revine, corpul său este cald şi prăfuit, iar încălţările, tocite şi purtate, după cum arată şi iarba, şi pământul de pe tălpi.
În timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare, în timp ce credincioşii cântă: "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".
Portretul moral şi duhovnicesc al Sfântului Spiridon
Darul facerii de minuni este legat de calităţile morale şi duhovniceşti de excepţie ale sfântului, aşa cum reies acestea atât din "Viaţa" sa, cât şi din cântările bisericeşti. Însuşirile sale unice poartă pecetea unei alegeri divine, după cum ne spune un irmos: "Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme, şi vas preacinstit al darurilor Duhului". De asemenea, şi în "Acatist", Sfântul Spiridon este zugrăvit ca cel ce "a fost ales din pântece" şi "din pruncie a fost plin de înţelepciune" (Icos 2).
Chemării sale deosebite sfântul îi răspunde printr-o viaţă de profundă, intensă şi continuă asceză şi rugăciune. Cântările bisericeşti insistă pe efortul de disciplinare a trupului şi de supunere a acestuia sufletului: "Îmbărbătându-te mai întâi asupra patimilor, sufletul şi trupul ţi le-ai sfinţit". Minunile devin posibile numai prin domolirea patimilor: "Orânduindu-ţi îmboldirile trupului, de Dumnezeu însuflate, morţi ai sculat cu grăirea ta cea de viaţă făcătoare". De asemenea, "omorând cugetul trupesc şi ochii sufletului mai înainte curăţindu-i, cu totul te-ai făcut dumnezeiască biserică Duhului".
Imnograful corelează, de fiecare dată, harismele cu dobândirea virtuţilor şi a nepătimirii. Căci, ne previne însuşi Hristos: "Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu
v-am cunoscut pe voi! Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea!" (Mt. 7, 22-23). De asemenea, Marele Macarie comenta că nu puţini s-au învrednicit de darul vindecărilor, al proorocirilor şi al vedeniilor, însă nu au urcat şi treapta iubirii desăvârşite, şi au căzut prin mândrie. "Iar cel ce a ajuns la desăvârşita dragoste a devenit deja înlănţuit şi prizonier al harului", adică, la fel ca îngerii, este de neclintit spre păcat, pentru că şi-a predat libertatea Domnului.
Sfântul avea însă o viaţă de intensă trăire duhovnicească, aşa cum reiese şi din troparul: "De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare", adică discernământul, cunoaşterea celor duhovniceşti prin experiere. Iubirea pentru Hristos stinge în el dragostea după cele trupeşti şi materiale: "Aprinzându-te de cărbunii cinstitului Duh, ars-ai materia patimilor cea lesne arzătoare, fericite".
Sfântul ajunge la vederea luminii necreate, după cum spune irmosul: "Cu lucrări dumnezeieşti curăţindu-ţi sufletul, (...) te-ai îmbogăţit cu lumina preastrălucitoare a Dumnezeiescului Duh". El este cu totul desăvârşit, fiind numit "livadă a nepătimirii binemirositoare" şi "pahar al dragostei nedeşertat". Într-un alt irmos se spune că "luminându-ţi mintea cu nepătimirea şi înfrumuseţând-o cu dumnezeiasca smerenie, ai primit darurile Duhului, ca să alungi duhurile şi să dezlegi bolile celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, preasfinţite".
Atitudinea smerită a sfântului şi bogăţia harismelor
Este ziditor să urmărim, în continuare, atitudinea smerită a sfântului faţă de puterile sale minunate. Astfel, venind la el o femeie cu copilul ei mort şi rugându-l să-l învieze, Sfântul este cuprins şi de compasiune, şi de frica de a nu se mândri, dacă ar face o minune. Căci, "temându-se de slava deşartă, se lepăda de un lucru aşa minunat. Însă, fiind milostiv, se biruia de amara tânguire a celei ce plângea şi a întrebat pe diaconul său Artemidot: "Ce să facem, frate"?". Îndemnat la fapta milostivă, sfântul înviază pe copil, apoi şi pe mama sa, care, între timp, murise de bucuria de a-şi vedea iar copilul viu. Dintr-o adâncă smerenie, "a poruncit sfântul femeii şi celor ce se întâmplaseră acolo, să nu spună nimănui de ceea ce au văzut şi s-a făcut".
De asemenea, Socrates Scholasticus, în "Istoria Bisericii" (Cartea I, cap.12), subliniază smerenia unică a Sfântului Spiridon, ce l-a determinat să continue să se ocupe cu păstoritul, chiar şi atunci când a fost încununat ca păstor al "oilor" cuvântătoare, adică episcop al Trimitundei. Astfel, venind un negustor să cumpere de la sfânt 100 de capre, acesta nu îi plăteşte decât preţul pentru 99, vrând să îl înşele. Numai că, atunci când luă cu sine cele 100 de capre, una dintre ele se întorcea în ocolul ei, zbierând şi smulgându-se din orice legături, încât se mirau toţi cei de faţă. "Sfântul Spiridon, pricepând lucrul şi nevrând înaintea tuturor a mustra pe negustorul cel viclean", i se adresează acestuia cu blândeţe, între patru ochi, făcându-l să îşi recunoască fapta şi să îşi plătească datoria.
Într-o altă situaţie, o femeie rămăsese însărcinată cu alt bărbat decât soţul ei şi nu voia să recunoască păcatul său. Sfântul o leagă prin cuvânt să nu poată naşte până nu îşi mărturiseşte păcatul. Aceasta însă, împietrită cu inima, nu a vrut să mărturisească, murind în dureri mari la naştere. Auzind acestea, sfântul nu se mândreşte cu puterile lui, ci "a lăcrimat şi se căia, căci cu acest fel de pedeapsă a judecat-o pe ea şi zicea: "Nu voi mai face judecată între oameni, dacă cuvântul cel zis de mine se împlineşte aşa degrabă între dânşii cu fapta"". Iar altuia care voia să i se închine ca unui zeu, pentru că îi spunea lucruri ce urmau să se întâmple, îi zice: "Eu sunt pătimaş asemenea ţie, iar dacă vezi că ştiu cele ce se lucrează departe, acestea îmi dăruieşte Dumnezeul meu, întru care şi tu, de vei începe a crede, vei cunoaşte care este tăria şi puterea Lui cea atotputernică".
Smerenia Sfântului Spiridon transpare şi în veşmintele sale modeste. Aşa s-a întâmplat când a fost chemat de împăratul Constantius să îl vindece. "Sfântul episcop era îmbrăcat în haine simple şi purta în mână un toiag de finic şi mitră pe cap, cum şi un văscior de lut atârnat la piept, precum era obiceiul celor ce vieţuiau în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în care obişnuiau a purta untdelemn din Sfânta Cruce". Unul dintre slujitorii împăratului, văzându-l îmbrăcat aşa sărăcăcios, nu îl recunoaşte şi nu îi dă voie să intre în palat, ba chiar îl loveşte peste obraz. Dar Sfântul Spiridon "fiind fără răutate, după cuvântul Domnului i-a întors lui şi cealaltă parte. Acela, cunoscându-l că este episcop şi văzându-şi greşeala sa, şi-a cerut iertare cu smerenie, pe care a şi căpătat-o". De aceea şi imnograful îl numeşte "arhiereu fără răutate" şi "preabun păstor".
După ce îi vindecă trupul împăratului, sfântul caută să îi tămăduiască şi sufletul, după cum cântă stihira: "Cu învăţăturile tale l-ai plecat să caute pururea să cinstească pe toţi preoţii, ca pe nişte slujitori de totdeauna ai lui Dumnezeu". "Cinstirea" din cântare se referă la scutirea de dări a întregului cler şi a slujitorilor bisericeşti, decizie pe care o ia împăratul la sfatul sfântului, "judecând a fi lucru necuvios, ca slujitorii Împăratului Celui fără de moarte, să dea dajdie împăratului celui muritor".
Vindecându-l pe împărat, este silit să primească aur ca răplată, însă sfântul îl împarte la săraci: "Graiurile dumnezeieştilor porunci păzindu-le, întru tot fericite, durerile cele mari ale împăratului le-ai risipit şi aur ai dat tuturor celor de pe pământ, Spiridoane fericite. Că nimic nu ai câştigat pe pământ, strângându-ţi în cer bogăţia care rămâne în veac". Biruinţa sfântului asupra patimii după bani se oglindeşte şi în minunea prefacerii unui şarpe în aur, pentru ajutorarea cuiva în mari nevoi materiale, căci: "ai călcat în picioare năravul iubirii de argint şi miluind pe cel lipsit".
Blândeţea şi asprimea sfântului
Cântările îl numesc "Spiridon cel înţelept, cel blând şi simplu, cel întreg şi fără răutate". Multe irmoase cântă frumuseţea lui morală, caracterul liniştit şi "lesne iertător" al sfântului: "în pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând şi milostiv şi curat făcându-te"; "fără de răutate, drept, blând, milostiv şi răbdător, primitor plin de dragoste de străini, ierarh preasfinţit şi cu evlavioasă înţelepciune împodobit".
Luminânda îl zugrăveşte şi ea ca "pe cel blând şi liniştit, cel milostiv şi iubitor de săraci", fiind noi înşine îndemnaţi "să urmăm blândeţilor lui, nerăutăţii, bunătăţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni". Sfântul Simeon Metafrastul scria şi el că sfântul "vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini".
Compasiunea, dar şi umorul său sunt ilustrate de o întâmplare cu o ceată de hoţi care a încercat să îi fure oile. Dimineaţa, sfântul îi găseşte legaţi cu funii nevăzute. Milostiv, face rugăciune pentru ei, ca Dumnezeu să îi dezlege, iar la plecare le dă şi un berbec, amuzat, ca să nu le fi fost în zadar "privegherea" de toată noaptea. Fapta sa este în autentic duh evanghelic, nu doar un episod anecdotic, după cuvântul Mântuitorului care ne îndeamnă să răspundem răului cu o generozitate dezarmantă: "Celui ce voieşte să se judece cu tine şi
să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa" (Mt. 5, 40).
Cu toate acestea, sfântul este intransigent cu cei mândri, aşa cum reiese din minunea prin care "amuţirea diaconului odinioară a tămăduit-o". Mergând Marele Spiridon într-un sat Eritra, a intrat în biserică, cerându-i unui diacon să facă o rugăciune pe scurt, pentru că era ostenit de lungimea drumului şi de arşiţă. Dar diaconul lungi intenţionat rugăciunea, pentru că se mândrea cu glasul său şi îi plăcea să se asculte cântând. Sfântul, "deşi era bun cu firea, îl ocărî cu asprime, zicându-i: "Taci!". Şi îndată i s-a legat limba, încât nu numai glasul, ci şi vorba şi-a pierdut şi sta mut ca unul fără limbă". În urma rugăminţilor rudeniilor şi prietenilor acelui diacon, sfântul abia se înduplecă să îi redea glasul. Îl lăsă însă cu o anumită poticneală în vorbă, ca să nu se mai mândrească cu vocea sa melodioasă şi cu glasul limpede. Căci "sfântul era aspru cu cei mândri şi măreţi în deşert".
Acest diacon se mândrea auzindu-şi propriul glas, dar Marele Spiridon se smerea ascultând glasuri îngereşti. "Când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind", spune troparul sfântului. Astfel, fiind la o Vecernie sfântul arhiereu numai cu slujitorii bisericeşti, nu era popor în biserică pentru a da răspunsurile cuvenite, dar se auzea din înălţime un glas dulce şi nepământean ce striga "Şi duhului tău" şi "Doamne miluieşte", la fiecare ectenie rostită de diacon. Glasul acela răzbătea până la cei ce erau departe de biserică, atrăgându-i să se apropie şi să-şi îndulcească urechile şi inimile. Dar "după ce au intrat în biserică, n-au văzut pe nimeni, decât pe arhiereu cu puţini slujitori bisericeşti; apoi acea cântare bisericească nu se mai auzea de nimeni şi se minunau foarte mult".
Intransigenţa sfântului, numit în Minei "dreptarul arhiereilor", este evidenţiată şi de purtarea sa faţă de episcopul Trifilie, care, ţinând un cuvânt de învăţătură în biserică, citează versetul: "Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă" (Marcu 2, 9), înlocuind cuvântul "pat" (krábbatos) prin "culcuş" (skímpous), adică: "Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău". Auzind acestea, Sfântul Spiridon, care era de faţă, se ridică şi îi zice lui Trifilie: "Oare tu eşti mai bun decât cel ce a zis "pat", de te ruşinezi de cuvintele Lui?". Dojenindu-l astfel, sfântul iese din biserică în faţa tuturor, "pe Trifilie, care se îngâmfa cu frumuseţea vorbirii sale, ruşinându-l puţin", pentru a-l învăţa înţelepciunea duhovnicească smerită şi blândeţea.
Altă dată, când acelaşi Trifilie visa cu ochii deschişi la
viile şi livezile unui sat, Marele Spiridon, cunoscând gândurile inimii sale, îl îndeamnă să îşi strângă mai degrabă averi nestricăcioase în cer.
Adeverirea credinţei prin minuni la Sinodul I Ecumenic
Suind "în muntele nepătimirii", sfântul intră "în norul adâncii cugetări a celor dumnezeieşti", primind pe "lespedea" inimii "legea mântuitoare", ca odinioară Marele Pavel, care spunea că a primit legea "nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii" (II Cor. 3, 3). Sfântul Spiridon era un om simplu, fără ştiinţă de carte, ce, în mod uimitor, cunoştea însă temeinic Sfintele Scripturi, ca mai târziu Cuvioasa Maria Egipteanca, ce ştia pe de rost toată Psaltirea, deşi nu o citise niciodată. Cu Marele Spiridon şi alţi sfinţi ca acesta se împlineşte cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur după care "harul Duhului Sfânt ţine locul Scripturilor" în cei cu viaţă curată. Cu cei neprihăniţi, Dumnezeu vorbeşte faţă către faţă. Abia după ce au căzut oamenii în păcate grele "a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor şi cuvintelor lui Dumnezeu". Iar Hristos Însuşi nu a dat ceva scris apostolilor, "ci în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: "Acela vă va aduce aminte de toate" (Ioan 14, 26)" ("Omilii la Matei", Omilia I).
Astfel, Sfântul Spiridon ajunge să îl cunoască pe Dumnezeu prin viaţa sa, după cum mărturiseşte şi icosul: "Cunoscut-ai cu vieţuirea ta pe Dumnezeu, Cel ce vede cele ascunse, şi sufletul tău locaş primitor Treimii făcându-l,
pe Aceasta cu curăţie ai primit-o". Cunoscând prin experienţă dumnezeiască adevărul de credinţă, Marele Spiridon este numit "stâlp şi apărător al credinţei", aşa cum îl arată şi minunea săvârşită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).
În acel sobor erau prezenţi şi filosofi greci peripateticieni, între care se evidenţia unul care formula argumente sofistice în favoarea ereziei lui Arie, după care Iisus Hristos ar fi fost doar o creatură a Tatălui ceresc. Sfântul Spiridon, care făcea şi el parte din cei 318 Sfinţi Părinţi, îl va îndupleca pe filosof să vină la cunoaşterea adevărului nu cu înţelepciunea omenească, ci cu
puterea lui Dumnezeu.
Sfântul face o minune cu o cărămidă, vrând să arate deofiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi, pentru că ştia că în cei îndoielnici "ochii sunt mai credincioşi decât urechile". Făcând semnul Sfintei Cruci, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Marele Spiridon a strâns în mână cărămida şi "o! prea slăvită minune! focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile sfântului". Cei de faţă s-au înfricoşat, "filosoful cel rău l-ai ruşinat" cântă o stihiră. Aceasta se vindecă de boala ereziei ariene, îmbrăţişând credinţa adevărată.
În acest fel se arată că Sfântul Spiridon urmează îndeaproape învăţătura Sfântului Pavel, care, deşi era un erudit, nu propovăduia prin intermediul înţelepciunii raţionale, ci prin "adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu"
(I Cor. 2, 5-6).

7 octombrie 2010

Sfintire de casa parohiala la Bacu - protopopiatul Iasi 2

Joi, 07.10.2010, am participat la invitatia parintelui Marius Nica, parohul Bisericii "Sf.Nicolae" - Bacu, la programul desfasurat cu ocazia sfintirii casei parohiale din sat, care a suferit in ultimul an lucrari de reabilitare si modernizare. Incepand cu orele 09.00 s-a savarsit in Biserica parohiala Slujba Aghiazmei Mici si Taina Sfantului Maslu de un sobor de 12 preoti in frunte cu P.C.Parinte Protopop Vilie Dorosinca, care a tinut si un cuvant de invatatura la finalul Tainei Sf. Maslu - in care a amintit de jertfa rascumparatoare a Mantuitorului Hristos de pe Masa Sfantului Altar si de Biserica ca unic locas de mantuire. Deasemenea parintele protopop a multumit domnului Primar al comunei Ipatele - Postarnac Costica, care a fost prezent la Taina Sf. Maslu si care este o "mana de fier" pentru viata Bisericii din comuna domniei sale si nu numai, un ajutor de nadejde al preotilor din zona, Dupa savarsirea Tainei Sf. Maslu am mers impreuna spre casa parohiala unde a avut loc  slujba de sfintire si unde parintele protopop a citit cateva rugaciuni de sanatate familiei preotului paroh Nica Marius, sotiei si micutei lor fetite. 
Sincere felicitari parinte Marius pentru intreaga activitate pe care o desfasurati in aceasta comunitate. 
Pr.Mihail Voroneanu, Pr. Chifu C-tin, Pr.Papa Teodor, Pr.Figher Ioan, Pr.Nica Marius
In Biserica Sf.Nicolae - Bacu
Rugaciune - Sf.Maslu
Biserica Sf.Nicolae - Bacu
Sfintire casa parohiala

3 octombrie 2010

Sf.Ioan Iacob de la Neamt - in mijlocul enoriasilor parohiei Frenciugi

Timp de două zile, parohia Frenciugi din Protopopiatul Iaşi 2 a fost loc de pelerinaj pentru credincioşii care au evlavie la Sf. Ioan Iacob. Încă de sâmbătă după-amiază a fost adusă în Biserica "Sf. Împ. Constantin şi Elena" o părticică din moaştele acestui sfânt.
În parohia Frenciugi din Protopopiatul Iaşi 2 a fost adusă sâmbătă racla ce adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ. Moaştele au fost aduse, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de la Biserica "Sf. Ioan Iacob de la Neamţ" de pr. prof. Viorel Laiu, spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox "Veniamin Costachi", şi au fost întâmpinate de pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2, alături de soborul de preoţi. "După ce sfintele moaşte au fost aşezate în biserică s-a oficiat Acatistul Sfântului Ioan Iacob şi o slujbă de mulţumire pentru binefacerile primite asupra noastră. Părintele protopop Vilie Doroşincă a ţinut un cuvânt de folos în care a vorbit despre importanţa cinstirii sfinţilor, a Sfântului Ioan Iacob cu precădere. Apoi a avut loc slujba Privegherii, la finalul căreia pr. prof. Viorel Laiu a punctat câteva aspecte din viaţa Sfântului Ioan Iacob", ne-a relatat pr. paroh Ioan Alexandru Figher.
"Sfântul Ioan m-a ocrotit şi m-a ajutat"
Programul liturgic a continuat la miezul nopţii cu Taina Sfântului Maslu în cadrul căreia s-au citit rugăciuni pentru izbăvire de boală. Atât la Priveghere, cât şi la slujba săvârşită la miezul nopţii au participat numeroşi credincioşi. Ieri-dimineaţă, începând cu ora 6:00, s-au oficiat slujba Acatistului Sfântului Ioan Iacob, Ceasurile şi Sfânta Liturghie. Răspunsurile la strană le-a dat un grup de elevi ai Seminarului "Veniamin Costachi". La ora 12:00 a avut loc sfinţirea troiţei aflate în poarta bisericii parohiale, care a fost urmată de o agapă frăţească. "Acest pelerinaj reprezintă un prilej de a mulţumi Sfântului Ioan Iacob pentru că m-a ocrotit şi m-a ajutat în cei cinci ani cât am făcut Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Pentru credincioşii din parohie venirea sfintelor moaşte reprezintă un motiv în plus de a apăra credinţa într-o zonă misionară cum este aceasta", a mai adăugat pr. paroh Ioan Alexandru Figher.

sursa: www.ortodoxiepenet.blogspot.com

Momente deosebite de rugaciune... am avut bucuria de a-l avea aproape pe Sf.Ioan Iacob, duminica 3 octombrie 2010, participand la slujba Sfintei Liturghii oficiata la parohia Frenciugi, de un sobor de preoti in frunte cu Pr.Staret Arhimandrit Vichentie Lupu de la M-rea Rafaila - Vaslui. Sfantul Ioan Iacob mi i-a adus aproape si pe Pr. Viorel Laiu - fost profesor si spiritual pe vremea cand eram seminarist si pe d-nul pedagod Ion Lariu; asadar Sf.Ioan Iacob nu a sosit singur la Frenciugi, ci mi-a adus aproape oameni de care imi aduc aminte cu drag. Bucurie a fost in sufletul meu avand-ul aproape pe Sfantul care ne-a calauzit pasii in viata de seminar, bucurie a fost si in sufletul femeilor care m-au urmat la acest pelerinaj - Janeta Florea, Rodica Barsan, Valeria Afrasanei si Profira Lazar.
Adresez si eu sincere felicitari proaspatului parinte paroh Ioan si ii doresc ca ravna de inceput de parohiat sa perpetueze de-a lungul timpului.
Arhimandrit Vichentie Lupu - M-rea Rafaila
Diaconul Parintelui Arhimandrit
Eu, Pr.Prof. Viorel Laiu, Pr.Teodor Barbieru (parohia Draguseni)
Moastele Sf.Ioan Iacob spre inchinare in Biserica
Sfintirea Troitei amplasate la intrarea in curtea Bisericii
"Cautatoarele" de Hristos din parohia noastra
Alaturi de Pr.Prof. Viorel Laiu, ped. Ion Lariu si seminaristi nemteni

1 octombrie 2010

Acoperamantul Maicii Domnului - hram la M-rea Hadambu

Sute de credincioşi au participat ieri la cel de-al doilea hram al Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi. Cu acest prilej a fost lansat volumul "Minunile Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu", de pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati.
Biserica nouă a Mănăstirii Hadâmbu cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului" şi-a serbat ieri hramul. Pelerinii din mai multe parohii din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, însoţiţi de preoţii parohi, au venit cu microbuze sau autocare pentru a fi părtaşi la una dintre cele mai mari şi mai frumoase sărbători închinate Maicii Domnului. Credincioşii au intrat mai întâi în biserica mare a aşezării monahale pentru a se închina, apoi în mica cetate a mănăstirii ce străjuieşte Biserica "Naşterea Maicii Domnului". Ca în fiecare an, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost scoasă din biserică şi aşezată într-un frumos baldachin împodobit cu crengi de brad şi flori. Oamenii s-au închinat icoanei, au lăsat câte un pomelnic şi au mers apoi să asculte slujba. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Agheazmatarul mănăstirii de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Soborul de 40 de preoţi a fost format din profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, ai Seminarului Teologic Ortodox Liceal "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamţ, stareţi şi parohi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
"Dacă aţi venit cu credinţă, Maica Domnului v-a numărat paşii"
Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul a ţinut un cuvânt de învăţătură în debutul căruia a transmis binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, după care a vorbit despre semnificaţiile sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului. În acelaşi timp, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului a amintit că prezenţa pelerinilor la hramul Mănăstirii Hadâmbu reprezintă răspunsul credincioşilor la chemarea Maicii Domnului. "Dacă aţi venit cu credinţă, Maica Domnului v-a numărat paşii pe care i-aţi făcut până în acest loc binecuvântat. Maica Domnului vine acolo unde este chemată. Preasfânta Fecioară trebuie acceptată în viaţa noastră ca o taină. Dacă astăzi (n.r. ieri) aţi venit la această mănăstire închinată Maicii Domnului şi v-aţi deschis sufletele ca o floare în aşteptarea rodului, am convingerea că Născătoarea de Dumnezeu v-a oferit o picătură din harul său", a explicat PS Ioachim Băcăuanul. Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul a citit la final mai multe rugăciuni de dezlegare. Protosinghelul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, a mulţumit ierarhilor, soborului de preoţi şi credincioşilor pentru dragostea pe care şi-au manifestat-o în rugăciune la hramul aşezării monahale pe care o păstoreşte.
Sfinţirea chiliei "Sf. Ioan Botezătorul"
Soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi s-a îndreptat apoi către chilia din zidul mănăstirii, care odinioară a fost adăpost pentru părintele stareţ Nicodim Gheorghiţă, unde se află icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Aici a avut loc sfinţirea chiliei, care a primit anul acesta aspectul pe care l-a avut după 1990, când a venit la Hadâmbu protos. Nicodim Gheorghiţă. După ce au uns cu ulei sfinţit şi au stropit cu Agheazmă încăperea, atât la interior, cât şi la exterior, cei doi ierarhi au început citirea Acatistului Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost continuat de preoţii slujitori. Acest acatist va fi citit în fiecare zi după Vecernie în chilia închinată Sfântului Ioan Botezătorul.
Lansarea cărţii "Minunile Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu"
După Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Hadâmbu a avut loc lansarea cărţii "Minunile Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu", de pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati, redactor-şef al portalului Doxologia.ro, editată cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan. "Nu am scris eu această carte, Maica Domnului a scris-o", aşa şi-a început alocuţiunea în faţa pelerinilor pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati, care a precizat că volumul este născut din "rugăciune şi evlavie". "Cartea a apărut din rugăciune, pentru că oamenii au venit aici, şi-au plecat genunchii şi au sărutat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. După ce s-au vindecat, pelerinii au venit să mulţumească prin rugăciune Născătoarei de Dumnezeu. Sute de minuni au fost scrise în carnetele mănăstirii, iar de acolo au fost preluate. În această carte am arătat că icoanele făcăoare de minuni ale Maicii Domnului sunt semne ale prezenţei ei în Biserică şi în sufletele oamenilor", a spus pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati.


Ca adaos la articolul preluat de pe site-ul mentionat mai sus, va pot marturisi ca am participat si eu la hramul acestei frumoase manastiri, insotit de un grup de enoriasi de la parohia Sfantul Sava din Iasi. Intr-adevar momente de rugaciune, de aprofundare a credintei, atat prin participare la Liturghie cat si prin ascultarea cuvintului de invatatura de la sfarsitul Sf.Litughii sustinut de Preasfintitul Parinte Ioachim Bacauanul. Dupa Sf.Liturghie si sfintirea chiliei care adaposteste icoana facatoare de minuni a Sf.Ioan Botezatorul, am participat la agapa frateasca pregatita invitatilor si pelerinilor.
P.S.Ioachim Bacauanul

Slujba de sfintire a chiliei unde se afla Icoana Sf. Ioan Botezatorul


26 septembrie 2010

Adormirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan la Căuești

Duminica, 26 septembrie 2010. Zi de toamna, frumoasa, cu soare si putin vant. Ziua in care am savarsit Utrenia si Sfanta Liturghie alaturi de P.C. Parinte Protopop Vilie Dorosinca, fiu al satului nostru. Am avut deosebita onoare si bucurie sa fiu alaturi de parintele protopop, care a slujit astazi Sf.Liturghie in aducerea aminte a parintilor Sfintiei Sale - Aneta si Grigore Dorosinca, trecuti nu de mult timp in vesnicie. Dupa Sfanta Liturghie a urmat cuvantul de invatatura al parintelui protopop, in care a adus aminte de slujirea adevarata din Biserica si de cei care cu adevarat sunt alesi de Dumnezeu sa vesteasca cuvantul adevarului in lume, de episcopii si preotii care prin succesiune apostolica au primit puterea de a predica Cuvantul Evangheliei. Predica a fost binevenita, mai ales in contextul in care zona noastra incepe sa fie "infectata" de invataturi eretice - de tip - crestin dupa evanghelie, penticostal sau baptist.
Dupa cuvantul de invatatura, a urmat parastasul pentru cei adormiti, la care au fost pomeniti parintii parintelui. La sfarsit au fost impartite daruri din partea familiei parintelui protopop, tuturor celor prezenti in numar semnificativ la slujba.
Imi exprim si eu inca o data bucuria slujirii alaturi de Parintele nostru protopop Vilie Dorosinca, multumindu-i pe aceasta cale doamnei preotese care de fiecare data se gandeste cu dragoste la noi! 
P.C.Parinte Protopop Vilie Dorosinca

Epicleza - invocarea Duhului Sfant

Alaturi de Parintele Protopop

La sfarsitul Sf.Liturghii

La mormantul parintilor Parintelui Protopop

25 septembrie 2010

Simionescu Gheorghe a adormit intru Domnul

Spre Biserica
In drum spre Biserica
Prohodirea in Biserica
Spre cimitir
Praznicul
Sambata, 25 septembrie am condus pe ultimul drum pamantesc pe robul Lui Dumnezu Simionescu Gheorghe. Ultima parte a vietii a fost ca o jertfa curatitoare de pacate pentru adormitul robul Lui Dumnezeu Gheorghe - momente de boala, chin, suferinta. In toate acestea s-a aflat insa nadejdea vietii vesnice pentru care ne-am si rugat astazi inaintea Bunului nostru Iisus Hristos. Condoleante familiei si vesnica sa ii fie pomenirea!

19 septembrie 2010

Inmormantare - Merla Iulia

Sambata, 18 septembrie 2010, am condus pe ultimul drum pamantesc pe roaba Lui Dumnezeu Iulia Merla. Cortegiul funerar a avut in frunte trei preoti. A fost alaturi de suferinta familiei Merla P.C. Parinte Pavel Puiu Mihail - preot paroh la Parohia Ortodoxa din Odorheiu Secuiesc, care a tinut si un cuvant la sfarsitul slujbei de prohodire in Biserica si P.C. Preot Emilian Timofte de la Parohia Ciocarlesti, colegul meu de slujire.
Slujba inmormantarii marcheaza durerea despartirii. Pentru cei ce cred in Dumnezeu insa, moartea nu este un esec, nu este punctul terminus. E pragul care desparte cele doua taramuri, poarta prin care se intra in celalalt plan de existenta. Noi crestinii nu suntem ca cei fara de nadejde. Credem in lumea de dincolo, credem in inviere, pentru ca stim ca suntem si altceva decat carne si sange si tocmai acest "altceva", sufletul vesnic, ne defineste ca oameni. De aceea, slujba inmormantarii este, pentru noi si pentru cei plecati, prilej de intarire a nadejdii in inviere.
- VESNICA EI POMENIRE!
Alaturi de Iulia Merla - 24 decembrie 2005
Pr.Pavel Puiu, Pr. Emilian Timofte, Pr. Sarbu Bogdan

17 septembrie 2010

Imagini noi cu Biserica noastra...

Iata cateva imagini cu imprejurimile Bisericii... dupa ce vecinii din partea stanga a Bisericii si-au schimbat gardul. Parca s-a mai luminat si Biserica, care nu pana demult era umbrita cumva de un grajd vechi si aproape daramat si de un gard vechi. Acum lucrurile s-au schimbat si ne bucuram!


Vedere laterala sudica
Vedere laterala

28 august 2010

DONATI O ICOANA!

O initiativa smerita s-a transformat intr-o dorinta puternica de a avea o catapeteasma cu icoane pictate... am urmat demersurile necesare si in continuare voi posta lista cu preturile necesare pictarii icoanelor... in speranta ca bunul Dumnezeu va trimite pe oamenii Sai de bine cu inima si fapta catre noi!
DACA CINEVA DORESTE SA DONEZE O ICOANA DE PE CATAPETEASMA NE POATE CONTACTA PRIN EMAIL:  sarbu_bogdan_eugen@yahoo.com SAU LA TELEFON: 0742094724.


1. Scene:   12bcx 700 lei(25x30 cm) + 400 lei aur foita + 600 blat=9400 lei ron
2. Apostoli:     12bc x 550 lei (25x40cm) + 650 aur+600 blat=7850 lei ron
3. Sf Treime: 1 bc x 1500 + 500 aur + blat 100 =2100 lei ron
4 . IcXc: 1bc. x 1500 + 500 aur + blat 100 = 2100 lei ron
5. M.D.: 1 bc. x 1500 + 500 aur + blat 100 =2100 lei ron
6. Prooroci:  6 bc. x 550lei + 400 lei aur+ 180 blat=3880 lei ron 

Total costuri pentru pictare iconostas (manopera si materiale) 9400+7850+2100+2100+2100+3880+1200= 28.630 RON

17 august 2010

Agheorghiesei Dumitru ne-a parasit...

O boala grea a facut ca robul lui Dumnezeu Dumitru, enoriasul nostru drag, sa paraseasca lumea aceasta materiala indreptandu-se cu nadejde catre viata cea nemateriala si vesnica alaturi de Dumnezeu si de sfintii Sai. Despre nea' Dumitru se pot spune multe... insa cuvintele nu-si mai au rostul. 
Cu toate acestea nu pot uita dragostea sa fata de biserica, participarea sa frecventa la Sfanta Liturghie sau la alte momente importante desfasurate in comunitatea noastra bisericeasca, darnicia sa, dorinta sa de a-L cunoaste si experia mai indeaproape pe Bunul nostru Hristos-Dumnezeu, Cel care ne mantuieste pe noi. 
Am remarcat dealtfel dragostea de Dumnezeu pe care capul familiei - Dumitru Agheorghiesei - a cultivat-o mai ales in sanul familiei largite: copii, nepoti, rude. Cartea de capatai a familiei, dupa cum am putut observa de-a lungul timpului, in timpul vizitelor pastorale si in alte momente, era Sfanta Scriptura. 
Nu pot sa fiu trist cand ma gandesc ca nea' Dumitru merge inaintea Lui Dumnezeu... pentru ca suferinta curateste, sfinteste, mantuieste daca este acceptata cu rabdare si nadejde, asa cum a facut robul Lui Dumnezeu Dumitru Agheorghiesei. 
Vesnica lui pomenire, iar familiei sincere condoleante din partea noastra!
Agheorghiesei Dumitru si Violeta - februarie 2010
In drum spre cimitir...

Ridicarea Panaghiei

6 august 2010

Biserica din Cauesti s-a "schimbat la fata"...

Saptamana aceasta (2-5 august) am lucrat impreuna cu epitropul nostru Birsan Petru si unul din consilieri - Florea Gheorghe la catapeteasma Bisericii noastre. Bineinteles, nu este cea definitiva, ci una improvizata din scandura si placaj. Am consimtit impreuna cu nea' Petrica la construirea acestei catapetesme in dorinta de a ne apropia si de a-i apropia pe credinciosii nostri mai mult de sentimentul prezentei intr-o Biserica impodobita. Bucuria noastra creste gradual si ne hranim din aceste mici "reusite" duhovnicesti in ultima instanta. Vederea, cat si celelalte simturi te pot apropia mai mult de Dumnezeu, de aceea o catapeteasma, fie ea improvizata, impodobita cu icoane, aceste "ferestre spre Dumnezeu" aduc lumina prezentei Lui Hristos cu adevarat in Sfanta Biserica. 
In ziua praznicului "Schimbarii la Fata" a Mantuitorului Iisus Hristos pe muntele Taborului, Biserica noastra s-a schimbat si ea la fata. Multumirea sufleteasca m-a cuprins atunci cand de dimineata credinciosii sositi la Biserica, intrau si se mirau de transformare. Am vazut bucuria lor si am dat slava Bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit si am savarsit si aceasta lucrare - un pas inainte spre finalizarea Bisericii.
Iata si cateva poze:


Catapeteasma in lucru...


Catapeteasma aproape de final...

27 iulie 2010

"Sfantul Pantelimon" - hram la parohia Dobrovat-Moldoveni

Aceasta zi deosebita a Sfantului Pantelimon, a prilejuit momente de bucurie duhovniceasca la Biserica din Dobrovat Moldoveni, parohie pastorita de prietenul meu pr. Ovidiu Ioan Sarghie. Am participat la Sfanta Liturghie oficiata de un sobor alcatuit din 12 preoti. Dupa Sf. Liturghie a urmat cuvantul de invatatura si agapa frateasca. Felicitari parintelui paroh pe aceasta cale pt. organizarea deosebita in aceasta zi de sarbatoare. In continuare cateva reflectii la ziua Sf. Pantelimon...
Sfantul Pantelimon face parte din tinerii mucenici ai lui Hristos, traind intre anii 284-303, pe vremea imparatilor Diocletian si Maxentiu - prigonitori ai crestinilor. Sfantul numit Pantoleon ("cel in toate puternic") la nastere, din parintii sai Evstorghie si Euvula, avea sa primeasca mai tarziu, intr-o descoperire dumnezeiasca numele de Pantelimon ("cel preamilostiv).  Stim despre Pantoleon ca de mic copil, dupa moartea mamei sale care era crestina, este incredintat de tatal sau (pagan) unui anume Eufrosin care era medic. Calitatile invatacelului au atras atentia imparatului Maximiam care doreste sa il aduca medic la curtea sa.
Intre timp are loc intalnirea tanarului Pantoleon cu preotul Ermolae, care era si medic. Acesta ii vorbeste despre Hristos, Adevaratul Doctor al trupurilor si al sufletelor. Este patrus de noua invatatura si dupa ce invie un copil mort datorita unei muscaturi de sarpe, vine la Ermolae si este botezat crestin. Ulterior Pantoleon vindeca un orb, iar tatal sau care era pagan se converteste si este increstinat.
Chemat la imparat ca sa dea socoteala despre modul in care a vindecatpe acel orb, Pantoleon ii cere imparatului sa ii aduca un bolnav paralizat si sa cheme si preotii sai pagani sa se roage si sa il faca sanatos. Acestia nu reusesc acest lucru, insa Pantoleon invocand numele Lui Hristos il vindeca pe acel paralizat, infuriind si mai tare pe imparat care porunceste sa fie chinuit. Peste toate trece cu nadejdea muceniciei... in timpul chinurilor Hristos i se descopera in chipul preotului Ermolae si il intareste schimbandu-i si numele din Pantoleon in Pantelimon. Peste toate trece cu ajutorul Lui Hristos, dar la porunca imparatului i se taie capul in anul 303.
Asa s-au sfarsit cei 19 ani de viata ai adolescentului Pantelimon, cel care a inteles profund valoarea vietii duhovnicesti. A ratat ocazia devenirii profesionale la curtea imparatului lumesc, insa a castigat cununa la curtea Imparatului Ceresc.
O viata de tanar crestin care nu a necesitat ani de cercetare si experiere, ani de formulari si crezuri interioare, ani de credinta sau indoiala, pentru a fi demn de marturisirea adevaratului Dumnezeu - o viata de copil care l-a trait pe Hristos asa cum putini dintre noi astazi o mai putem face.
Ce a avut deosebit Pantelimon si noi nu putem avea?, Cum a ajuns la o astfel de traire un tanar care pentru alti tineri de aceeasi varsta astazi poate parea un "nebun"?
Raspunsul cred ca este in chemarea Mantuitorului Hristos: "- Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie!" Sfantul Pantelimon a inteles aceasta chemare. Interesant este faptul ca atunci cand cineva doreste ca sa atraga de partea sa oameni, grupari de oameni, etc. le prezinta aproape intotdeauna avantajele de care se vor bucura. Atunci cand Hristos a vrut ca oamenii sa IL urmeze le-a spus: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine... " Asadar atunci cand altii iti prezinta avantaje, Hristos iti prezinta greutatile, necazurile, ispitele care te asteapta pe calea uceniciei. Si ce este mai frumos decat sa-ti faci un scop in aceasta viata ca cel al Sfantului Pantelimon.... Dumnezeu sa ne binecuvinteze!



30 iunie 2010

APEL LA RUGĂCIUNE ŞI SOLIDARITATE CREŞTINĂ CU CEI AFECTAŢI DE INUNDAŢIILE DIN NORD-ESTUL ŢĂRII

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

În aceste zile când mulţi semeni din nord-estul ţării sunt greu încercaţi de revărsarea nemiloasă a apelor, Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii de la parohii şi mănăstiri ca la Sfânta Liturghie şi la alte sfinte slujbe să înalţe rugăciuni pentru oprirea ploilor, conform îndrumărilor din Liturghier (Adunare de cereri la diferite trebuinţe din viaţa omului).

În acelaşi timp, în semn de compasiune şi solidaritate cu cei afectaţi de inundaţiile din nord-estul Moldovei, care s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi au provocat mari pagube materiale, Patriarhia Română îndeamnă ierarhii, preoţii şi credincioşii ortodocşi de la parohii şi mănăstiri să organizeze colecte în bani, alimente neperisabile şi alte bunuri materiale (inclusiv materiale de construcţii) pentru ajutorarea familiilor sinistrate.

Rugăm ca sumele colectate să fie depuse în următoarele conturi pentru sinistraţi ale Patriarhiei Române:
RO54RNCB0075004895030091(Lei),
RO27RNCB0075004895030092(Euro),
RO97RNCB0075004895030093(USD),
cu menţiunea „PENTRU SINISTRAŢI”, deschise la Banca Comercială Română, filiala Sector 4, Bucureşti.

Ajutorul financiar din partea clerului şi credincioşilor ortodocşi români va fi distribuit de către Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Române familiilor sinistrate în urma prezentării situaţiei de către eparhiile din zonele afectate de revărsarea nemiloasă a apelor. Ajutoarele în alimente neperisabile şi alte bunuri materiale vor fi trimise direct în zonele sinistrate prin intermediul Sectoarelor social-filantropice ale eparhiilor din nord-estul ţării sub coordonarea Biroului de asistenţă socială al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Rugăciunea unită cu fapta bună în sprijinul familiilor sinistrate reprezintă un act de responsabilitate şi coeziune socială care întăreşte credinţa şi speranţa că necazurile şi lipsurile cu care se confruntă majoritatea românilor în această perioadă vor fi depăşite, potrivit cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua şi le veţi avea” (Marcu XI, 24).

28 iunie 2010

Semnificatia cheilor si sabiei la Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Gheorghe Morocică, rev. „Ekklesia”, Moldova

Deseori se întâmplă ca fraţii noştri creştini, intrând în biserică şi privind la icoane sau la chipurile sfinţilor de pe pereţii lăcaşurilor sfinte, să îşi pună întrebarea: de ce unii sfinţi sunt zugrăviţi cu unele unelte sau arme? Şi după cum este obiceiul, fără să întrebe de „preoţii Bisericii” (Iacov 5, 14) încep singuri, în sinea lor, să explice cam ce-ar însemna aceasta. Ei bine, dacă deja este familiarizat cu viaţa sfântului, atunci poate să-şi dea bine seama ce-ar fi dorit să redea „scriitorul” icoanei. Trebuie să ştim, că în iconografia ortodoxă fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viaţa sfântului, atunci e vorba de un element simbolic care este legat de viaţa Bisericii. Aşa se întâmplă şi în cazul cu icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Zugrăviţi pe icoane, îi putem deosebi pe aceşti doi Apostoli, prin aceia că Sfântul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mână dreaptă, iar Sfântul Apostol Pavel cu sabie. Care este cauza că unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca pe baza Sfintei Scripturi să dau un răspuns la această întrebare.
Cheile de pe icoana Sfântului Apostol Petru înseamnă „cheile împărăţiei cerurilor”, pe care Domnul nostru Iisus Hristos, în timpul vieţii sale pământeşti, a făgăduit că le va da acestui mare Apostol pentru mărturisirea lui hotărâtoare, că El este „Fiul lui Dumnezeu”. Evenimentul dat s-a petrecut în felul următor: „Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 13-16). Pentru această hotărâtoare mărturisire Mântuitorul îl fericeşte pe Sfântul Apostol, zicând: „Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Matei 16, 17). Şi după aceasta, ca răsplată pentru mărturisirea pe care el cel dintâi a făcut-o, Mântuitorul i-a zis: „… tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, apoi mai adăugă Hristos, şi îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor” (Matei 16, 18-19).
Prin „împărăţia cerurilor” se înţelege împărăţia darului sau Biserica, pe care Mântuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinţei şi a mărturisirii lui Petru. Cum trebuie însă să înţelegem înmânarea cheilor împărăţiei cerurilor Sfântului Apostol Petru? După obiceiul popoarelor vechi precum şi a evreilor înmânarea cheilor înseamnă încredinţarea stăpâniei asupra casei sau asupra averii (Isaia 22, 22; Apocalipsa 3, 7); asemănătoare cu acestea sunt şi cuvintele Mântuitorului: „şi-ţi voi, da ţie cheile împărăţiei cerurilor”. Trebuie să înţelegem prin acestea că Sfântului Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide şi a deschide intrarea în această împărăţie, adică de a primi în sânul Bisericii sau de a îndepărta de la ea. De această putere este legată şi aceea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii, care prin pocăinţă va primi iertare păcatelor, care se dă de către Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sfântului Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor: „şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (Matei 16, 19). Deoarece Sfântul Petru e cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot el este cel dintâi dintre Apostoli care a primit şi făgăduinţa că va avea cheile împărăţiei cerurilor, cel dintâi a fost împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor.
Dar oare numai el dintre Apostoli a primit această putere? Din contextul Scripturii vedem că Mântuitorul a făgăduit că o va da tuturor Apostolilor. Aceasta se întâmplă doar peste câteva zile de la mărturisirea marelui Apostol: „ori câte veţi lega pe pământ, le spune Hristos, vor fi legate şi în cer, şi ori câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18). Doar după Învierea Sa El a dat această putere atât Sfinţilor Apostoli cât şi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi. Arătându-se ucenicilor săi după Înviere, El a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23). Deci, când vedem pe icoană pe Sfântul Apostol Petru cu cheile în mână, trebuie în primul rând să ne amintim şi să preamărim mărturisirea lui hotărâtoare a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Iar în al doilea rând, în faţa Sfântului Petru, care ţine în mână cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpânirii bisericeşti, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege şi să dezlege, să ierte şi să nu ierte, să deschidă şi să închidă intrarea în Biserică (Matei 18, 17).
„Biserica leagă, spune Fericitul Augustin, şi Biserica dezleagă. Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efeseni 2, 20) leagă şi dezleagă; să se înfricoşeze deci şi cei legaţi şi cei dezlegaţi; cei dezlegaţi să nu cadă iar sub aceeaşi osândă, iar cei legaţi să nu rămână în aceeaşi stare pentru totdeauna, având în vedere, că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare”.
Sfântul Apostol Pavel este zugrăvit în unele icoane cu sabia în mână. Care este cauza? De ce cu sabia şi ce înseamnă această sabie? Sabia înseamnă propovăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale Apostolul Pavel înfăţişează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l aşteaptă cu căpeteniile, domniile şi stăpâniile veacului acesta şi împotriva duhurilor răutăţii celor de sub cer, dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovniceşti, în numărul cărora arată şi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 12, 17).
În epistola sa către evrei ca să arate puterea şi lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Pavel îl asemănă cu o sabie ascuţită de amândouă părţile, arătând că astfel cuvântul lui Dumnezeu lucrează mai puternic decât ea. „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evrei 9, 12).
Sfântul Pavel a intrat în slujirea apostolească mai târziu decât toţi ceilalţi Apostoli. Însă la propovăduirea acestui cuvânt, după cum el însuşi a mărturisit despre sine, s-a „ostenit mai mult decât toţi Apostolii” (I Corinteni 15, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Faptele Apostolilor 9, 1) marele Apostol, după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovniceşti, şi-a dedicat toată viaţa predicării cuvântului lui Dumnezeu, cu scopul de-a aduce la picioarele lui Hristos cât mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos; pe unii îi învăţa prin cuvântul, pe alţii îi îndruma în scris, prin epistole. Deci, văzând pe Apostolul Pavel ţinând în mână sabia, ceea ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, noi mai întâi trebuie să ne amintim şi să slăvim slujirea lui înfocată la răspândirea credinţei creştine, care a încetat numai după ce s-a sfârşit prin sabie.

sursa: clic pe titlu

Aici puteti vedea toate imaginile de pe acest blog

ESTE INTERZISA COPIEREA SAU REPRODUCEREA PARTIAL SAU TOTAL A CONTINUTULUI ACESTUI BLOG FARA ACORDUL AUTORULUI DE DREPT! Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

View My Stats