Doamne îţi mulţumim că îţi aduci aminte de noi, atunci când noi uităm de Tine! Îţi mulţumim că ne împărtăşeşti din iubirea Ta, atunci când noi nu mai avem iubire! Doamne îţi mulţumim că ne-ai creat; astfel ne arăţi cât de mult ne iubeşti şi cât de importanţi suntem pentru Tine! Ajută-ne să simţim pentru Tine, aşa cum simţi Tu pentru noi; să gândim la Tine, aşa cum Te gândeşti Tu la noi; să facem pentru Tine, măcar puţin din ce faci TU pentru noi!

26 aprilie 2009

Cimitirul Mănăstirii Neamţ - imagini trecătoare despre "trecători"...










Ziua de sâmbătă, 25 aprilie, ne-a îndreptat paşii în zona Neamţului... la mănăstirea Neamţ. Acest loc minunat, cu o bogată încărcătură duhovnicească, este şi locul unde am "poposit" timp de cinci ani de zile în perioada în care am urmat cursurile seminarului teologic liceal "Veniamin Costachi", care este situat în apropierea mănăstirii. Nu ezit, atunci când vizitez mănăstirea Neamţ, să trec prin cimitirul acesteia. Aici se găsesc oameni de seamă ai istoriei bisericii: monahi, ieromonahi, stareţi ai mănăstirii, duhovnici... de fiecare dată trăiesc sentimentul nimicniciei, al neputinţei omeneşti înaintea morţii; simt inutilitatea multor lucruri şi lucrări pe care le săvârşim mereu pentru trupul nostru, uitând importanţa sufletului - chemat la asemănarea cu Dumnezeu; simt că slujirea Lui este chemarea noastră... viaţa în simplitate, în comuniune cu natura şi cu semenii noştri, într-ajutorarea, iubirea fără margini, blândeţea, iertarea, curăţia, frumuseţea. Imaginile mormintelor, ale craniilor celor care s-au nevoit în această sfântă mănăstire, care se păstrează în gropniţa din cimitir, sunt "aduceri aminte" necontenite despre viaţa trecătoare de aici şi despre veşnicia celor care s-au nevoit pentru credinţa în Hristos.

23 aprilie 2009

Sf.Liturghie la parohia Hărpăşeşti, comuna Popeşti - daţi clic








Astăzi am slujit Sf.Liturghie cu un bun şi vechi coleg şi prieten, preot de aproximativ un an la parohia cu hramul "Sf.Împăraţi Constantin şi Elena" - din localitatea Hărpăşeşti, comuna Popeşti, protopopiatul Iaşi I. Sărbătoarea Sf.Mare Mucenic Gheorghe - purtătorul de biruinţă, ocrotitorul armatei române şi al multor biserici care îi poartă hramul, patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei - a prilejuit un moment de maximă bucurie pentru mine, întrucât am slujit pentru prima dată Sf.Liturghie alături de pr.Zvorăşte Mihai, vechiul meu coleg de bancă din şcoala primară...m-au impresionat locul, priveliştea, atmosfera liturgică din această biserică monument istoric, construită în anul 1832 de soţii Mavrocordat. Cu toate că au participat puţine persoane la slujbă, timpul liturgic petrecut alături de dragul meu coleg şi atmosfera din biserică a fost aceea a unei sărbători. Pentru că ne aflăm în Săptămâna Luminată, am cântat împreună: -Hristos a Înviat!, şi ne-am bucurat unul de prezenţa celuilalt. După Sf.Liturgie şi după un cuvânt de învăţătură pe care l-am adresat celor prezenţi la rugămintea pr.Mihai, am săvârşit împreună şi un Botez. Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru această zi binecuvântată!

21 aprilie 2009

Slujba de Înviere - aşa cum a fost...la Căueşti







i


-HRISTOS A ÎNVIAT!
Momente unice...de bucurie sfântă, emoţie, încărcătură duhovnicească; parcă fiecare "Înviere" este altfel în fiecare an...dar în acelaşi timp la fel. "Lumina lui Hristos", lumina anunţării înveşnicirii omului şi a transcendenţei vieţii umane dincolo de moarte, prin solemnul "Veniţi, de primiţi lumină!" şi "Hristos a Înviat" ... ne-a adunat, cu mic cu mare, în jurul orelor 00.00, în curtea Bisericii mari, în seara sfântă a Ortodoxiei. Ne-am bucurat anul acesta de timp frumos, de o atmosferă parcă mai duhovnicească... şi cei mai mici au înţeles parcă semnificaţia momentului prin "îndelunga răbdare", prin participarea activă la această minunată slujbă. Slujba Învierii Domnului a durat până la ora 04.00 dimineaţa. După slujbă am sfinţit pasca, ouăle şi cozonacii credincioşilor care au rămas până la sfârşit. Duminică la ora 15.00 am săvârşit Vecernia (A doua Înviere), slujbă la care se citeşte Evanghelia în mai multe limbi...anul acesta am citit şi noi Evanghelia în 10 limbi.



Invierea (Canonul)

19 aprilie 2009

Mesajul de Paşti al Preşedintelui Traian Băsescu (2009)


Sărbătoare a speranţei şi a luminii, Sfintele Paşti sunt primite de fiecare dintre noi cu bucurie, redescoperind tradiţiile care fac parte din identitatea noastră şi regăsindu-ne în frumuseţea şi pacea bisericilor şi mănăstirilor din ţară. De Paşti avem prilejul de a trăi valorile comuniunii în familie, împreună cu cei apropiaţi, dar şi cu cei care au nevoie de ajutorul nostru. În bucuria sărbătorilor, să nu uităm solidaritatea şi să avem încredere că orice moment dificil poate fi depăşit. Urările mele cele mai calde se îndreaptă acum, în mod special, către românii de pretutindeni şi către militarii români aflaţi departe de casă. Tuturor românilor care sărbătoresc astăzi Învierea Domnului, le doresc pace, speranţă şi bucurie în lumina pascală! Hristos a înviat!

Pastorala la Învierea Domnului - IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei - daţi clic pt. video


DE LA MOARTE LA VIATA PRIN HRISTOS, CEL MORT SI INVIAT!
Pastorala de Invierea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI
Iubiti fii si fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A INVIAT!
Cu bucurie sfanta, vin in fata inimii si mintii dumneavoastra si aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea buna a biruintei vietii asupra mortii, a biruintei luminii asupra intunericului.

Suntem in miez de noapte in fata sfintelor biserici purtand in maini lumanari aprinse ce raspandesc lumina pe chipurile noastre si in jurul nostru. Noaptea este adanca, intunericul este dens, dar lumanarea pe care o purtam are puterea sa strabata bezna din jur, sa micsoreze sau chiar sa indeparteze intunericul noptii. Acesta este si sensul Sfintelor Pasti: Invierea Domnului Hristos din morti este lumina care patrunde pana in locurile cele mai intunecate ale fiintei umane, redandu-i acesteia puterea renasterii de la moarte la viata. Hristos Cel inviat coboara pana la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc si alunga de aici moartea, intunericul pacatului si bezna deznadejdii. "Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase"1, spune cantarea Bisericii din noaptea de Pasti. Pogorandu-Se pana la iadul care domina sufletele multor pamanteni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depasirii starii de iad in care ei se afla: "Indrazniti, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Invierea, Eu pe voi va voi ridica, sfaramand portile mortii"2.

Dreptslavitori crestini,
Viata noastra, viata lumii, viata umana in general este o tensiune continua intre lumina si intuneric, intre viata si moarte, intre frumusete si "uraciunea pustiirii"3, intre adevar si minciuna. Existenta umana este precum aceasta clipa: pe de o parte, un ocean de intuneric, pe de alta parte, lumina Invierii pe care o purtam in maini si, nadajduiesc, in suflete.

Da, exista multa lumina si viata autentica in lume. Oriunde intalnesti o mama cu pruncul in pantece sau un tata cu fiul sau in brate, acolo este un izvor nesecat de lumina si de viata. Clipa in care cineva zambeste sincer, vorbeste fara viclesug, ofera cuiva o floare sau o paine este o clipa de lumina, o clipa de viata in adevaratul sens al cuvantului. Omul aflat in stare de rugaciune, omul care are puterea ingenuncherii la spovedanie, omul care descopera drumul catre Sfantul Potir, omul care il iubeste pe dusmanul sau, omul care este cuprins de adevarul ca fara de Hristos nu poate face nimic bun si frumos, un astfel de om este cascada de lumina si viata revarsata peste lume.

In acelasi timp, in lume exista mult intuneric si din ce in ce mai multa moarte. Da, moartea pune stapanire pe tot mai multe suflete care, desi pretind ca sunt vii, in realitate sunt dominate intru totul de moarte4. Atat sufletul uman vazut ca persoana aparte, cat si tendintele generale ale societatii actuale arata, la o analiza onesta, ca spiritul mortii patrunde tot mai adanc si cucereste tot mai multa lume.

Cultura mortii, propagata prin toate mijloacele, cuprinde in capcana ei, in mreaja cantecelor ei inselatoare de sirena, tot mai adanc si tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricand. "In noi lucreaza moartea."5 "Moartea intra pe ferestrele noastre si da navala in casele noastre, ca sa piarda pe copiii din ulita si pe tinerii din piete."6 Exista, parca, o cautare continua a unui duh de moarte fara de care unii nu mai pot concepe viata. "[Ei] asteapta moartea […], spune dreptul Iov, si scormonesc dupa ea mai mult ca dupa o comoara."7 Iar inteleptul Solomon afirma: "Cei necredinciosi isi atrag moartea cu mainile si cu glasul, se uita la ea ca la o prietena, sunt patimasi dupa ea si au facut legatura cu ea si cu adevarat vrednici sunt sa fie ai ei"8.

De ce, oare, atata moarte, stapana asupra atator suflete care au sentimentul a fi vii? Forta pacatului din noi si stradania celor care indeparteaza societatea umana tot mai mult de cuvantul lui Hristos si de Evanghelie poarta raspunderea raspandirii mortii in lume.

"Plata pacatului este moartea."9 "Cel ce pacatuieste [...] isi pagubeste viata lui."10 Drept urmare, Scriptura continua a grai: "Nu va grabiti moartea prin ratacirile vietii voastre si nu va atrageti pieirea prin fapta mainilor voastre"11. Viata in pacat duce la pierderea "frumusetii mintii"12, cum zice cantarea Bisericii. "Intunecatu-mi-am frumusetea sufletului cu placerile patimilor si cu totul toata mintea tarana mi-am facut-o [...] Iar acum zac gol."13

Gol este omul pe dinauntru din cauza pacatului. Uscaciunea sufletului, pierderea sensului existentei, confuzia mintii, lipsa oricarui reper de stabilitate si continuitate il conduc pe om intr-o stare de amorteala, de indiferenta, de deruta si, in cele din urma, de deznadejde.

Toate acestea se cuprind in cuvantul "moarte", moarte cauzata de pacat si de atitudinea celor care, in diferite forme, lupta impotriva vietii.

O adevarata cultura a mortii desfasurata cu multa tenacitate impotriva vietii se observa in societatea umana astazi. Nu razboaiele, in sensul clasic al cuvantului, raspandesc moartea astazi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime intr-un an decat in toata perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, este prima si cea mai violenta manifestare a culturii mortii din societatea moderna. Pornografia, prostitutia, incestul si pacatele contra firii constituie lovitura de gratie data familiei, sfinteniei vietii si demnitatii fiintei umane. Legalizarea acestor practici si plasarea lor in sfera normalitatii se inscriu intr-o conceptie de viata totalmente contrara Evangheliei, traditiei neamului nostru si bunului simt al romanului. Daca la aceasta adaugam diferitele tendinte actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de ingradire a libertatii si intimitatii lui, tabloul culturii mortii se completeaza spre o neliniste tot mai adanca a oamenilor.

Frati crestini, surori crestine,
In fata unei asemenea situatii in care logica mortii incearca sa inabuse cultura vietii si a iubirii, Biserica vine cu singurul raspuns posibil, si anume ca "Dumnezeu este viata, iar lipsa vietii (adica a lui Dumnezeu) este moarte"14. Fiind viata15 si izvor al vietii, Dumnezeu coboara pe pamant, ia trup din pantecele Fecioarei, "gusta moartea pentru fiecare om"16 pentru ca oamenii "sa-L cunoasca pe El si puterea Invierii Lui"17. Prin Invierea lui Hristos, "se deschid intrarile vietii"18 pentru om. Tot pentru om, prin "Inviere, se arata izvorul vietii celei nestricacioase"19.

"Pentru tine, zice Sfantul Vasile cel Mare, Dumnezeu este intre oameni; pentru tine este impartirea Duhului; pentru tine este nimicirea mortii; pentru tine este nadejdea invierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeiesti care-ti desavarsesc viata; pentru tine este calea catre Dumnezeu."20

Pentru om sunt toate. Pentru om a coborat Dumnezeu pe pamant. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost rastignit pe cruce, a murit si a inviat din morti. Totul este implinit pentru om si pentru viata lui.

Da, Dumnezeu implineste totul pentru om. El, Dumnezeu, nu inceteaza a starui la usa inimii omului pentru ca omul sa nu moara, ci sa fie viu. "Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; intoarceti-va deci si traiti."21 "Pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu. Intoarceti-va, intoarceti-va de la caile voastre cele rele! Pentru ce sa muriti?"22, zice Domnul.

Raspunsul omului la aceasta staruinta neobosita a lui Dumnezeu este, in primul rand, recunoasterea starii de moarte in care se afla, recunoastere manifestata prin rugaciune. "Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cat sunt de stramtorat [...]. Inima mea se zbuciuma in trupul meu, pentru ca m-am razvratit foarte. Afara sabia secera pe feciorii mei, iar inauntru, moartea."23

Iubiti fii si fiice intru Hristos Domnul,
In noaptea Sfintelor Pasti primim vestea cea mare si buna ca Hristos a biruit moartea si ca noi, oamenii, luam putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.

Vom pleca spre dimineata la casele noastre ducand cu noi lumina Invierii. Este necesar ca aceasta lumina sa ramana aprinsa tot timpul in sufletele noastre. Este bine si este frumos ca din aceasta lumina sa se impartaseasca membrii familiei noastre, prietenii nostri, colegii de la locul de munca, dusmanii nostri daca se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Invierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale sa se inspire cei ce ne guverneaza, cei ce aproba legi pentru tara, cei ce ne reprezinta in afara. Pentru ca acest lucru sa se intample, rugaciunea noastra la Sfanta Liturghie sau acasa trebuie sa fie mai staruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concreta si mai evanghelica. Mai presus de toate, duhul unitatii trebuie sa intareasca fibrele launtrice ale Bisericii si Neamului. Preoti si arhierei, calugari si credinciosi de parohie, carmuitori si popor, toti suntem chemati a ramane uniti in adevar, sta­ruitori in credinta, vii in iertare, dragoste si curaj.

Rog pe Hristos Domnul, Cel inviat, sa reverse asupra drept­slavitorilor crestini din Moldova, din tara si din intreaga lume harul iubirii Sale celei nemarginite. Din izvorul cel datator de viata si lumina al Invierii sa se impartaseasca tot neamul omenesc! Credinta in Hristos, nadejdea in ajutorul Sau si dragostea pentru toti oamenii sa ne fie intreitul vesmant care sa ne apere de tot raul!

In duh de rugaciune, pace sufleteasca si curaj mantuitor sa fim vestitori ai Invierii lui Hristos si marturisitori in Biserica Sa cea sfanta!

Cu dragoste sfanta intru Hristos Domnul, va imbratisez pe fiecare si pe toti laolalta, rugand pe Dumnezeu sa va daruiasca zile senine de Pasti, bucurie sfanta in familie, rabdare in necazuri si, mai presus de toate, mantuire.

HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT HRISTOS! Al vostru parinte si frate catre Hristos rugator,
† TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Note bibliografice
1 Cantarea a VI-a, Canonul Invierii, Utrenia Pastilor, "Penticostar", EIBMBOR, 1999, p. 18.
2 Ibidem, Stihira a VI-a, Vecernia din Martea Saptamanii Luminate, p. 36.
3 Daniel 9,27.
4 Cf. Apocalipsa 3,1.
5 II Corinteni 4,12.
6 Ieremia 9,21.
7 Iov 3,21.
8 Intelepciunea lui Solomon 1,16.
9 Romani 6,23.
10 Pilde 8,36.
11 Intelepciunea lui Solomon 1,12.
12 Cantarea a II-a, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, "Triod", EIBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 115.
13 Ibidem.
14 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a, VII, in "Omilii si cuvantari", EIBMBOR, Bucuresti, 2004, p. 160.
15 "Viu sunt Eu in veac" (Deuteronomul 32,40); "Eu sunt Cel ce sunt" (Iesirea 3,14); "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14,6).
16 Evrei 2,9.
17 Filipeni 3,10.
18 Cantarea I, Canonul Sambetei celei mari, "Penticostar", p. 9.
19 Cantarea VI, Canonul Sambetei celei mari, "Penticostar", p. 10.
20 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a III-a, VI, in "Omilii si cuvantari", EIBMBOR, Bucuresti, 2004, pp. 48-49.
21 Iezechiel 18,32.
22 Iezechiel 33,11.
23 Plangerile lui Ieremia 1,20.






L. Iacob&Anghelos- Hristos a Inviat






17 aprilie 2009

Denia Prohodului Domnului








În această seară am săvârşit începând cu orele 17.30, în paraclisul "Tuturor Sfinţilor" slujba Înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. Anul acesta am făcut înconjurul bisericii mari cu Sf.Epitaf...au fost momente frumoase, cu participarea majoritară a copiilor.




Byzantion - Prohodul Domnului

Săptămâna Patimilor - Vinerea Mare



VINERI - În aceasta zi credincioşii ţin post negru (nu se consumă nici un fel de mâncare şi nu se bea apă). Este o zi de profundă tristeţe, întrucât este ziua răstignirii Mântuitorului, a morţii şi a îngropării Lui. Din acest motiv, în această zi nu se săvârşeşte Liturghie (este o zi aliturgică). Denia de vineri seara sau slujba prohodului, ne poartă în procesiune alături de cei care l-au îngropat pe Mântuitorul (femeile mironosiţe şi Iosif al Arimateii), zi în care toţi credincioşii cântă: "În mormânt, Viaţă, pus-ai fost, Hristoase..."
La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toţi credincioşii. Numit şi Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de muşama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.
În intervalul acesta dintre răstignirea pe cruce şi Înviere, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp S-a coborât cu sufletul la iad, sfărâmându-i porţile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit să ne arate că este posibilă o viaţă spirituală, biruitoare şi fericită şi fără de trup. Până la El, oricine murea se ducea la viaţa chinuită din iad, întrucât toţi treceau pragul eternităţii cu sufletul transfigurat de păcat. Aceste trei zile de viaţă ale lui Iisus cu sufletul despărţit de trup formează începutul Raiului. Începând din acest moment, sufletele celor drepţi sunt aşezate în Rai până la Învierea lor cu trupurile
.

16 aprilie 2009

Denia celor 12 Evanghelii



În această după amiază, începând cu ora 17.00, am săvârşit slujba Deniei celor 12 Evanghelii, alături de un grup de tineri, alături de patru sau cinci persoane adulte. Aşa e la noi...oameni puţini la aceste slujbe deosebite de seară, în această săptămână a Patimilor. E trist, dar adevărat! Oamenii se "pregătesc" pentru "Sfintele Paşti"... cu mâncăruri care mai de care mai arătoase şi mai gustoase, cu ouă roşii, cu pască şi cozonaci şi cu multe alte bunătăţuri. Întristarea mea survine din faptul că oamenii noştri, creştinii noştri dragi, nu înţeleg că toate aceste "bunătăţuri" nu şi-ar mai avea locul şi rostul dacă acest praznic al Învierii nu ar fi existat, dacă Hristos Domnul nu ar fi pătimit, nu ar fi fost răstignit, îngropat şi nu ar fi înviat a treia zi din mormânt. Fără toate acestea nu am fi avut "prilej" de a fi în acestă săptămână "mare" în toiul pregătirilor materiale. De aceea ordinea firească a lucrurilor cred că trebuie să fie în primul rând grija de suflet, participarea la Sfintele Slujbe care ne transpun pe fiecare dintre noi alături de Hristos, de simţirile şi trăirile Sale, de Patimile Sale sfinte, ne alătură Celui Care a "prilejuit" prin Învierea Sa, reactualizată anual, toate aceste momente de bucurie sfântă ... Aşadar, să dăm slavă Lui Dumnezeu întâi, cel care este Creatorul tuturor, şi apoi creaturii Sale. Nu ne putem bucura de bucate, dacă nu suntem alături pe drumul Golgotei de Cel Care ne-a dăruit acest minunat praznic al Învierii... Astăzi Hristos a fost prins, judecat, răstignit şi în sfârşit a murit pe cruce... pentru păcatele noastre... să nu Îl dezamăgim cu "lutul" nostru!!!

12 aprilie 2009

Denia - slujba utreniei (semnificaţii)

Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul "denie" vine de la slavonescul "vdenie" şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau "de dimineaţă care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.

Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârşesc numai in două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesa imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în forma întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.

Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începand cu seara Floriilor, deci din Duminica a şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).

Pr. Prof. Nicolae Necula (sursa: http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70637-denia-slujba-utreniei)

8 aprilie 2009

Astăzi am săvârşit slujba Sf.Maslu...în paraclisul "Tuturor Sfinţilor"



Cu ajutorul nevăzut, dar indubitabil al Sf.Treimi, prin bunăvoinţa unui drag coleg, preot la parohia Dobrovăţ-Moldoveni, pr. Sârghie Ioan Ovidiu şi cu participarea unei mâini de credincioşi (în jur de 20 de persoane), am săvârşit astăzi Taina Sf.Maslu. Cu Sfeştania înaintea Sf.Maslu, am participat cu toţii la un moment smerit, unic, de rugăciune, în intimitatea paraclisului nostru (care pentru noi este un fel de "pregustare" a bucuriei de a fi inaintea Lui Dumnezeu în "plenitudinea" spaţiului liturgic, adică într-o biserică nouă, încadrată normelor arhitecturale specifice unui locaş de închinare). Ne-am rugat împreună, Bunului Dumnezeu, ca această puţină rugăciune a noastră să fie alături de postul cu care unii se nevoiesc, cealaltă aripă care înalţă sufletul către o mai bună vedere şi simţire a prezenţei harului dumnezeiesc. Cu toate că am săvârşit slujba Sf.Maslu începând cu ora 10.30, pentru cei prezenţi - şi nădăjduim că şi pentru cei care şi-ar fi dorit să fie alături de noi dar nu au putut - timpul veşnic (liturgic) a fost prioritar timpului trecător, încărcat adeseori de greutatea zilei. Renunţarea la tine, la voia ta, chiar la munca ta pentru un moment de rasuflare duhovnicească, nu este un timp pierdut - este timpul dăruit de tine Lui Dumnezeu; şi să nu uităm...că timpul e al Lui Dumnezeu...aşadar nu dăm Lui Dumnezeu, prin participarea noastră la Sfintele Slujbe, decât ceea ce aparţine tot Lui, adică DUMNEZEU ne VREA pe NOI. Să căutăm astfel de momente ca cel petrecut astăzi în micul nostru paraclis...momente de veşnicie temporală.

Aici puteti vedea toate imaginile de pe acest blog

ESTE INTERZISA COPIEREA SAU REPRODUCEREA PARTIAL SAU TOTAL A CONTINUTULUI ACESTUI BLOG FARA ACORDUL AUTORULUI DE DREPT! Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

View My Stats