Doamne îţi mulţumim că îţi aduci aminte de noi, atunci când noi uităm de Tine! Îţi mulţumim că ne împărtăşeşti din iubirea Ta, atunci când noi nu mai avem iubire! Doamne îţi mulţumim că ne-ai creat; astfel ne arăţi cât de mult ne iubeşti şi cât de importanţi suntem pentru Tine! Ajută-ne să simţim pentru Tine, aşa cum simţi Tu pentru noi; să gândim la Tine, aşa cum Te gândeşti Tu la noi; să facem pentru Tine, măcar puţin din ce faci TU pentru noi!

28 mai 2009

Înălţarea Domnului - pomenirea morţilor la Căueşti

După slujba din paraclisul "Tuturor Sfinţilor", pe care am săvârşit-o cu puţini credincioşi, am mers la cimitir, acolo unde ne aşteptau foarte mulţi oameni, enoriaşi şi alţi fii ai satului din Iaşi sau alte localităţi, întorşi pentru a cinsti memoria celor adormiţi, căci în această zi la Căueşti "se iese la morminte", adică se pomenesc morţii (un fel de pomenire generală a tuturor celor care se află îngropaţi în cimitirul satului şi nu numai). Părinţi, copii, fraţi, surori, fii şi fiice, soţi, soţii, toţi laolaltă vin pregătiţi cu pască, ouă roşii, vin şi alte bucate, aşteptând preotul să le "sfinţească" mormintele, pomenindu-i pe cei adormiţi printr-o ectenie , urmată de cântarea "Veşnica pomenire".  Anul acesta am început pomenirea la morminte în jurul orelor 11.00 şi am citit ultimul pomelnic în jurul orelor 15.00. O parte din pasca şi ouăle roşii donate de credincioşii prezenţi bisericii noastre vor fi împărţite, aşa cum am procedat în fiecare an, persoanelor defavorizate din cadrul Adăpostului de noapte al Primăriei Mun. Iaşi, de pe strada C.A. Rosetti. Hristos S-a Înălţat!

25 mai 2009

Curăţenie în cimitirul satului

Ziua de sâmbătă, 23 mai, a fost stabilită cu aproximativ o lună înainte ca zi de curăţenie generală în cimitirul satului. Am anunţat la slujbe, oamenii din sat au fost înştiinţaţi ... cu toate acestea, am avut "surpriza" ca sâmbătă să găsesc la cimitir doar cinci persoane dornice să facă puţină ordine la locul în care mai devreme sau mai târziu ajungem toţi, locul unde cei dragi ai noştri "se odihnesc"; spun se odihnesc între ghilimele, pentru că din păcate nu prea îşi găsesc odihna între atâtea gunoaie aruncate la întâmplare, între ciulini, scaieţi şi alţi arbuşti crescuţi peste şi printre morminte. Aşadar mirarea mea transformată puţin în iritare - ţinând cont de lipsa de interes a celor vii faţă de cei adormiţi şi de o oarecare formă de indiferenţă - apoi devenită întristare, nu m-a oprit de la gândul că totuşi, puţini fiind putem totuşi lumina acest loc sfânt, acest loc al liniştii, al întâlnirii vieţii cu moartea fizică. Ne-am pus pe treabă aşadar şi până la orele 16.00 am cosit, am curăţat, am cărat gunoaiele, şi am plecat oarecum mulţumiţi că am făcut ceva pentru cei care nu mai sunt printre noi. Joi, de Înăţarea Domnului la cer şi şederea Sa de-a dreapta Lui Dumnezeu Tatăl, facem pomenirea celor adormiţi şi ne adunăm la cimitir ... sper ca cei care vor fi prezenţi să fie măcar puţin mişcaţi, văzând că un loc curat este un loc plăcut, atât celor vii cât şi celor adormiţi.

20 mai 2009

Lucrări de ridicare a Sf.Mese în Sf.Altar






Şi pentru că sâmbătă am turnat şapa, ne-am gândit să nu mai aşteptăm prea mult şi să pregătim şi Sf.Masă în altarul bisericii. Astfel, luni, 18 mai a.c. epitropul bisericii, nea' Petrică Bârsan, împreună cu meseriaşul nostru, care a lucrat şi la lucrările de tencuieli interioare, Lefter Costel, au turnat Sf.Masă. Puteţi vedea în imaginile de mai sus cum arată, nefinalizată, Sf.Masă.

19 mai 2009

Echipa care a muncit "cu spor" la turnarea şapei...



Iată şi câteva poze de grup, efectuate seara, după ce am turnat şapa ... moment în care am primit vizita P.C.Părinte Protopop Vilie Doroşincă, fiu al satului, care ne-a împărtăşit gândurile sale de bucurie vis-a-vis de lucrarea pe care am efectuat-o. Preacucernicia Sa a dat de pomană celor prezenţi, pentru sufletul adormitului Doroşincă Grigorie, tatăl părintelui, decedat în urmă cu un an. Îi mulţumim pe această cale!

18 mai 2009

.... în sfârşit s-a întâmplat "minunea"...







Ne-a hărăzit Bunul Dumnezeu o zi de sâmbătă, 16 mai, ca să ne fie acea zi "binecuvântată" şi mult aşteptată (de aproape 16 ani de zile, dacă ţinem cont de faptul că în anul 1993 s-a turnat piatra de temelie a bisericii), ziua în care am turnat şapa în biserica mare. Spuneam că joi am nivelat interiorul... "mare este Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile Sale"... sâmbătă ne-am adunat în jur de 25 de persoane, voluntari, enoriaşi ai parohiei în frunte cu subsemnatul şi de dimineaţă, până la ora 17.00 am muncit, susţinut, pentru a putea intra în sfârşit în sfânta biserică. Am folosit aproximativ 20 de metri cubi de balast, 75 saci de ciment şi 10 plase de sârmă de 6 pe 2; fiecare dintre cei prezenţi au dovedit dragoste de Dumnezeu şi de Biserica Sa. Încă o dată mi s-a confirmat faptul că "turma" încredinţată spre "păstorire" nu se conduce cu biciul din spate, ci cu fluieraşul, din faţă. Nu a fost nevoie decât de simpla mea prezenţă în mijlocul credincioşilor (celor care au venit să dea o mână de ajutor), în mijlocul întregii acţiuni pe care am desfăşurat-o sâmbătă. Cineva mi-a spus că "mă iubeşte" ... pentru că am fost alături de ei... iar eu sunt mulţumit că după aproape 3 ani şi jumătate, de când sunt preot în acest sat, am realizat cu ajutorul Lui Dumnezeu şi al oamenilor prin care lucrează harul Său, lucruri deosebite... şi pentru a avea o imagine clară, puteţi vedea mai sus cum arăta biserica când am ajuns în parohie şi cum arată acum ... roadele sunt exclusiv, efectele proniei divine.

14 mai 2009

Cum am nivelat interiorul bisericii...





O zi frumoasă, călduroasă, zi de joi; am solicitat pe parcursul săptămânii câţiva credincioşi din parohia noastră pentru a nivela interiorul bisericii mari, etapă premergătoare turnării şapei. După ce în prealabil am cumpărat prin bunăvoinţa şi efortul material al enoriaşilor materialele necesare turnării şapei: balast, ciment, plasă de sârmă... era necesar să aducem interiorul bisericii la un nivel cât mai plan ... aşa că ne-am adunat joi, 14 mai, de dimineaţă, cu căruţe, cu roabe, lopeţi şi târnăcoape şi ne-am apucat de treabă... am scos foarte mult moloz, aproape 25 de căruţe, după cum se vede, urmând ca ziua de sâmbătă - 16 mai, să fie ziua cea mare, pe care de mult timp o aştept, a turnării şapei.

12 mai 2009

Crâmpeie din istoria satului nostru - despre vechimea satului Căueşti III

CĂUEŞTI - DOCUMENTE
1497 (7005) martie 18, Vaslui
"Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan voivod, domn al Ţării Moldovei,
Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, că pe aceste adevărate Anuşca, fiica lui Oană Căuia, şi, de asemenea şi pe fiicele ei, Tudora şi Mărina şi altă Mărină, şi iarăşi altă Tudoră şi Cristina şi fratele lor Eremia, fiii lui Toader Căuie, i-am miluit cu deosebita noastră milă şi le-am dat şi le-am întărit lor, în ţara noastră, în Moldova, dreptele lor ocini, două sate: un sat pe Bârlad, anume Hăoşeşti, şi cu mori pe Bârlad, care acest sat este mai jos de Lipovăţ, şi alt sat, pe Rebricea, anume (C)ăueşti, unde au fost Leunteneştii. Acele mai sus scrise sate să le fie lor de la noi cu tot venitul.
Însă acel sat care este pe Bârlad şi care e mai jos de Lipovăţ, anume Hăoşeştii, şi cu mori care sunt pe Bârlad, să fie al Anuşcăi, fata lui Oană Căuie, iar celălalt sat, care este pe Rebricea, anume Căueşti, unde au fost Leunteneştii, să fie al fiicelor lui Oană, Tudora şi Mărina şi celelalte Mărine, şi iarăşi celeilalte Tudore şi Cristinei şi fratelui lor, Eremia, lor şi copiilor lor, şi nepoţilor lor, şi strănepoţilor lor, şi răstrănepoţilor lor şi întregului lor neam, cine li se va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestor două sate mai sus scrise să fie după hotarul vechi, pe unde au folosit din veac.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului, noi, Ştefan voievod, şi credinţa preaiubitului fiu al domniei mele, Bogdan-Vlad, şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Duma, credinţa panului Boldor vornic, credinţa panului Hărman, credinţa panului Şteful, credinţa panului Duma şi a panului Toader pârcălabi de Hotin, credinţa panului Eremia de la Neamţ, credinţa panului Ciortorovschi, credinţa panului Isac vistier, credinţa panului Dumşa postelnic, credinţa panului Mohilă ceaşnic, credinţa panului Frunteş stolnic, credinţa panului Petrică comis şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.
Iar după viaţa noastră, cine va fi domn al ţării noastre, din copiii noştri sau din neamul nostru sau iarăşi pe oricine va alege Dumnezeu să fie domn al ţării noastre, Moldova, acela să nu le clintească (dania şi) întărirea noastră, ci să le dea) şi) să le întărească, pentru că le-am dat şi le-am întărit, fiindcă le este ocină dreaptă.
Iar pentru mai mare putere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, (am) poruncit credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Şandru a lui Cârje, la Vaslui, în anul 7005 (1497), luna martie 18.
Peciol Io Ştefanî voevoda gospodar Zemli Modavscoi".
(DRH - Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, pagina 397, doc.224 - Edit.Acad., Buc. 1951-1957)
Pe verso, însemnare din secolul XVIII: Uric pe Hăoşeşti, pe Bârlad: Hăoşeşti pe Bârlad şi Căueşti.
"(Sub aceasta, altă însemnare): Pe răzeşii moşiei Căueşti, ce iaste despre apus de zare Răbricii, pe pârâu Căuiana, fiindcă în ispisocul aceasta se întărescu şi Hăvăşăştii, care din vechiu iaste a mănăstirii Dobrovăţul, aducându-să, s-au întrebat de au stăpânit ei vreodată Hăvăşăştii şi de fac vreo pretenţie asupra Hăvăşăştilor, însuş au arătat că nici au stăpânit Hăvăşăştii, nici au vreo pretenţie. Deci, fiindcă ei au Căueştii, ei vor stăpâni, iar pentru Hăvăşeşti vor rămâne în nelucrare, căci numai spre a-ş(i) stăpâni Căueştii li s-au lăsat ispisocul acesta la mâinile lor.
1821 februarie 19
Dimitrie Sturza vel logofăt
Preluat din Revista Trimestrială de Istorie şi Cultură Locală - Drăguşeni, Ipatele, Mironeasa, Şcheia, nr.1 din martie 2005, autorul fiind prof. Mihai Ostaciu

Crâmpeie din istoria satului nostru - despre vechimea satului Căueşti II

DGI consideră ca dată de atestare a satului CĂUEŞTI anul 1617; satul este însă cu mult mai vechi; aşa cum arată documentul, exista la anul 1497 şi avea şi atunci o vechime destul de mare. Satul era "dreaptă obcină", dreaptă moştenire a urmaşilor lui Oană Căuia şi Toader Căue, fii şi nepoţi, deci împreună trei generaţii, adică vreo 60-75 de ani.
Înainte de Oană, satul a fost, aşa cum arată documentul, al Leunteneştilor şi probabil al fraţilor Moica după cum arată un document din 1443 probabil satul popii Micu (probabil Leunte sau Leuntean) sau satul al cărui nume nu e descifrabil în documentul de la 1443 şi care se numea Leunteneşti.
Înainte de Oană Căuia satul avea deja un nume stabilit, iar aceasta înseamnă că până la Oană trecuseră cel puţin două-trei generaţii, adică vreo 40-75 de ani. Recapitulând, deducem că la anul 1497 satul avea cel puţin o sută de ani vechime, dar posibilitatea de a fi atestat atunci este foarte redusă pentru că primul document scris din Moldova şi păstrat este de la 1387.
O altă dovadă a vechimii satului Căueşti este hotărnicia. "Iară hotarul acestor două sate mai sus scrise să fie după hotarul vechi pe unde au folosit din veac". Aceasta înseamnă că în zonă satele erau vechi, cu hotarele bine fixate şi terenul era în întregime ocupat, nu erau "locuri pustii" care să presupună o hotărnicie pe repere geografice. Hotarele "din veac" aveau cel puţin o vechime de câteva zeci de ani.


Crâmpeie din istoria satului nostru - despre vechimea satului Căueşti I




Satul CĂUEŞTI, comuna ŞCHEIA: DGI (Obreja Al., "Dicţionar geografic al judeţului Iaşi, Ed.Junimea, Iaşi, 1979) arată ca dată de atestare anul 1617, dar în mod cert satul este mult mai vechi, probabil sub alt nume, pentru că un document din anul 1443 arată că fraţilor Moica, cei care apar într-un document din 1436 (DRH, vol.I, 213, doc.155) li se întăreşte în 1443 mai multe sate din zonă, şi anume sateleBojereşti şi Petrileşti (în documentul din 1436, "locul lui Piatră", pe Rebricea unde a fost casa lui Piatră, pe Rebricea, satul popii Micu (probabil Căueşti), satul unde au fost juzi Stoian şi Giurgiu Blidaru, satul unde a fost Stoian Folea, seliştea lui Marco, seliştea lui Nicoară, (un sat al cărui nume nu se poate citi), un sat pe Vaslui, etc. (DRH, vol.I, p.344, doc.240) Seliştea însemnând sat, loc bun de sat sau sat părăsit, cuvânt de origine slavonă (selo).

2 mai 2009

La chilia Părintelui Cleopa Ilie - "prieten al sfinţilor şi duhovnic al credincioşilor"






Tot sâmbătă am ajuns spre seară şi la mănăstirea Sihăstria, unde am vizitat chilia părintelui Cleopa. Multă lume se îngrămădeşte să treacă pragul chiliei celui care a fost duhovnicul Mănăstirii Sihăstria. La intrarea în chilie eşti întâmpinat de un miros destul de greu, întrucât regula e ca cel care doreşte să intre trebuie să se descalţe... am intrat şi eu, cu gândul la marele duhovnic pe care nu am avut prilejul să îl cunosc decât fără suflare, în ziua dinaintea înmormântării preacuvioşiei sale. Parte dintre oamenii care vizitează chilia părintelui nu se află pentru prima dată aici; mulţi l-au cunoscut, i-au fost fii duhovniceşti, au primit sfaturi de la sfinţia sa... am simţit în privirea celor care păşeau pragul acestei chilii "căutarea" parcă a persoanei care umplea cu duh şi viaţă acest colţ de rai... "a părintelui", a adevăratului părinte, exemplu şi model pentru cei care astăzi ne dorim a fi următori şi slujitori ai adevărului - Hristos. Dumnezeu să îl odihnească pe părintele Cleopa întru veşnicie, de unde să ne fie rugător şi mijlocitor!

Aici puteti vedea toate imaginile de pe acest blog

ESTE INTERZISA COPIEREA SAU REPRODUCEREA PARTIAL SAU TOTAL A CONTINUTULUI ACESTUI BLOG FARA ACORDUL AUTORULUI DE DREPT! Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

View My Stats